Este normal sa creasca dobanzile la credite?

In ultima perioada s-au declansat numeroase acuzatii la adresa bancilor ca ar fi majorat dobanzile la creditele noi, incercand sa-si conserve profitabilitatea pe spinarea clientilor si amanand restructurarea proprie.

Momentan nu exista data oficiale care sa confirme aceste afirmatii, ultimele dobanzi agregate la nivel de sistem bancar fiind cele din luna octombrie care au ramas aproximativ egale cu cele din lunile anterioare, atat la credite cat si la depozite.

O analiza a datelor existente releva o mentinere a nivelului dobanzilor practicate de banci pentru persoanele fizice, atat la credite cat si la depozite, indiferent de deviza produsului bancar, si chiar se observa o usoara descrestere a dobanzilor la credite per ansamblul sistemului bancar, daca luam in considerare ultimele date publicate de BNR pentru luna octombrie.

Deoarece nu sunt disponibile datele aferente lunii noiembrie si decembrie, daca realizam un studiu simplist al dobanzilor platite de banci pentru atragerea de depozite noi la termen pe site-urile celor mai mari banci din Romania, observam ca nivelul acestora a crescut cam cu 50 puncte de baza atat la lei cat si la euro fata de nivelul mediu pe sistem bancar aferent lunii octombrie.

Astfel, pentru depozitele in lei se platesc dobanzi de minim 7 % p.a. (fata de 6.6 % in octombrie), in timp ce pentru cele in euro dobanzile depasesc si 4 % p.a (fata de 3.3 % in octombrie).

Competitia a majorat dobanzile la credite

Astfel, constatam ca desi inflatia si dobanda de politica monetara au scazut atat in Romania cat si in Zona Euro, bancile din Romania au majorat dobanzile din cauza intensificarii competitiei pentru atragerea resurselor interne, in contextul restrangerii finantarii externe.

O crestere a dobanzilor la depozitele atrase de la clienti implica adeseori si o majorare a dobanzilor la credite, mai ales daca acest trend este coroborat si cu majorarea dobanzilor interbancare ROBOR/ EURIBOR si restangerea limitelor dintre banci.

Majorarea dobanzilor la depozite este determinata si de diminuarea nivelului lichiditatii din piata, fapt confirmat si de cresterea sumelor imprumutate de banci de la Banca Centrala prin operatiunile REPO in ultima perioada.

In afara de resursele atrase de la populatie care determina si raportul credite/depozite, bancile se impumuta si de la alte banci (in special de la banca mama) sau de pe bursa, insa restrangerea liniilor de finantare externe sub presiunea datoriilor publice din Zona Euro si cresterea cotatiilor CDS-urilor (asigurarea riscului de neplata) in ultimele luni, a scumpit cu siguranta costul de finantare al oricarei banci din Romania.

Cresterea costului de finantare pe pietele externe pentru bancile comerciale din Romania in ultimele luni este justificabila, in conditiile in care s-a scumpit costul finantarii chiar si pentru tarile cu rating maxim, in timp ce pana si bancile-mama au dificultati in a se imprumuta de pe piata si BCE a devenit principalul lor partener, iar emisiunile de obligatiuni ale bancilor-mama s-au dovedit un esec in ultimele luni.

Astfel, se contureaza presiuni semnificative de crestere a costurilor de finantare a bancilor locale care se vor reflecta mai devreme sau mai tarziu si in costul creditelor noi, fara ca nivelul ROBOR/EURIBOR sa fi crescut.

In aceste conditii, o eventuala crestere a dobanzilor la creditele noi nu va fi determinata de considerente de profitabilitate a bancilor, ci de cresterea costului finantarii ca urmare a raritatii resurselor financiare si amplificarii riscurilor.

Problemele sistemului bancar

Dupa cum releva cifrele, bancile din Romania se lupta sa supravietuiasca si cele care mai inregistreaza profituri in prezent sunt tot mai rare, datorita cresterii creditelor neperformante, astfel pierderea pe sistemul bancar a ajuns la 766 miliane lei in septembrie, iar la sfarsitul anului 2010 pierderea totala a sistemului a fost de 516 milioane lei, conform datelor publicate de BNR.

Intr-adevar, in anii anteriori declansarii crizei, sistemul bancar a inregistrat profituri, insa profituri consistente s-au inregistrat doar in anul de glorie 2008.

Expansiunea sistemului bancar romanesc s-a datorat finantarii ieftine din exterior, cand cotatiile CDS-urilor erau doar notiuni teoretice pentru bancheri, ceea ce a stimulat bancile sa isi extinda reteaua de sucursale si baza de salariati si toata lumea a beneficiat, inclusiv statul care a incasat impozite consistente pe profitul bancilor, s-au creat numeroase locuri de munca care au contribuit la cresterea veniturilor populatie, precum si la sumele colectate din contributiile sociale.

Comparand sfarsitul anului 2008 (cand sistemul bancar romanesc a atins apogeul) cu septembrie 2011 (cand avem ultimele date disponibile), reteaua de sucursale a bancilor s-a restrans cu 480 unitati, iar numarul salariatilor din sitemul bancar s-a redus cu 7,3 %, fata de o scadere a salariatilor din intreaga economie cu 11,4 %.

Analizand cifrele furnizate de autoritati este evident ca sistemul bancar s-a restructurat deja in ultimii 3 ani, in ciuda faptului ca Romania are cel mai redus grad de bancarizare din UE, doar o cincime din media UE-27 si semnificativ mai scazut chiar si decat in Bulgaria, ceea ce denota ca piata bancara romaneasca prezinta suficient loc de extindere a activelor bancare comparativ cu valoarea PIB-ului pe termen lung.

Luand in considerare gradul redus de bancarizare, precum si asteptarile oprimiste ale bancherilor si asigurarile date de autoritati ca Romania va reveni la rate de crestere economica care vor devansa dinamica PIB din Zona Euro, precum si a angajamentului bancilor de mentinere a nivelului expunerii pana in primavara anului 2011, sunt motivatii sufiente pentru care bancile s-au restructurat doar marginal pana in momentul de fata si ar putea urma noi restructurari, avand in vedere deteriorarea majora a contextului international in ultimul trimestru al acestui an.

Cine a suportat costurile amanarii restructurarii

Amanarea unor restructurari de personal si de unitati in sitemul bancar a fost suportata integral de bancile comerciale prin deteriorarea profitabilitatii acestora in conditiile in care creditele noi acordate au fost modeste, si nu de toata populatia ca in cazul sectorului public care s-a restrans numai prin pensionari si plecari benevole, fara a se implementa criterii de eficienta si reducerea personalului necesar prin informatizarea adecvata a sectorului public.

Sunt de acord cu afirmatiile conform carora exista loc suficient de imbunatatire a calitatii serviciilor bancare din Romania, insa nu cred ca ar trebui sa comparam serviciile autohtone cu cele din centre financiare cu traditie indelungata datorita: experientei reduse acumulata de personalul bancar in mai putin de un deceniu de activitate bancara concurentiala, precum si a carentelor sistemului de invatamant.

De asemenea, nici dobanzile nu sunt compatabile cu cele practicate in tarile dezvoltate: riscul de neplata este mai ridicat in Romania datorita nivelului redus al venitului disponibil si legislatiei deficitare, nivelul elevat al revervelor minime obligatorii la pasive care determina costuri suplimentare, costurile mai mari de finantare pe pietele externe ale bancilor din Romania datorita ratingului de tara.

Am convingerea ca restrangerea activitatii de creditare din aceasta perioada va fi folosita de banci in sens constructiv pentru imbunatatirea serviciilor si diversificarea produselor in functie de nevoile reale ale clientilor, coroborata cu un proces continuu de eficientizare a activitatii.

Analiza de Melania Hancila

Economist sef Volksbank Romania