Psiholog: Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata

Joi, 04 Iulie 2019, ora 11:52
5218 citiri
Psiholog: Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata
Foto: CC0 Creative Commons

In viata este deosebit de important sa fii ambitios, sa lupti si sa-ti doresti sa fii mai bun. Dar atunci cand uiti de tine in aceasta lupta, lucrurile pot lua un drum gresit.

Risti sa ajungi intr-un punct de maxima descumpanire si doar un ajutor specializat te mai poate aduce pe drumul cel bun.

Psihologul Constantin Cornea impartaseste cu noi marturia unui manager ajuns intr-un astfel de moment, pe care l-a ajutat sa iasa din impas si ne invita sa reflectam la importanta pe care o avem noi in propria viata.

Jurnalul unui manager depresiv ce era aproape sa isi distruga viata

"Am fost crescut pentru a invinge. Tatal meu mi-a repetat obsesiv ca fericirea consta in banii si pozitia sociala pe care ti-o castigi, luptand. Copil fiind, l-am urat pe tatal meu pentru ca imi cerea lucruri, pentru care, mama mea, nu imi cerea nimic. El voia sa am un program de somn, un program de masa, si un program de activitati. Era ofiter superior, din familie de ofiteri de cariera.

Mama era doar mama. Dintr-o familie obisnuita, oferind doar dragoste si nimic mai mult. Ea credea ca dragostea reprezinta totul. Voia doar dragoste de la tata, si nu prea a primit, niciodata, in termenii ei.

Mie insa, imi oferea doar dragoste si un univers in care sa ma simt iubit, fara sa stie sa imi ceara mare lucru.

Dupa ce am terminat facultatea, am inceput lucrul la o multinationala. Eram indarjit si eficient in ceea ce faceam. Lucram mai mult decat ceilalti si imi dadeam toata silinta pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Aceste calitati m-au propulsat, in doar cativa ani, intr-o pozitie de CEO.

Ajungand in aceasta pozitie, am avut o scurta perioada de bucurie, dupa care, am avut un sentiment de cadere, de lipsa de dorinta, de tristete apasatoare.

Ma gandeam chiar la suicid, pentru ca nu mai vedeam ce rost isi are viata. Luptasem pana atunci sa ajung in varful muntelui iar in varf nu ma astepta nimeni. Doar o tristete apasatoare.

Asa am ajuns sa apelez la psihoterapia cu tine. Nu intelegeam ce se petrece cu mine, de ce am aceste stari, tocmai acum, cand realizasem tot ceea ce imi propusesem. Si am inteles ca tocmai din acest motiv, eram in starea aceasta.

Eu ma pregatisem sa inving intr-o lupta, nu stiam sa port un razboi. Deasemenea, nu invatasem in toti acesti ani, sa ma bucur de roadele muncii mele. Devenisem un robot, care executa perfect ceea ce i se cere. Cladisem o cariera la serviciu. Dar viata mea sentimentala si viata sociala, erau in faliment. Nu investisem nimic in aceste lucruri si cand lupta s-a sfarsit, nu am stiut unde si cum sa ma duc.

Impreuna, am reusit intr-un timp relativ scurt sa imi pun intrebari despre relatii.

Relatii de dragoste, relatii de prietenie. Si mi-am dat seama ca, prima mea relatie sentimentala inceputa odata cu lucrul in multinationala, a fost o trauma pe care nu am stiut sa o gestionez.

Ma indragostisem de o colega si aceasta, dupa cateva luni de relatie, m-a inselat intr-un team building cu un sef. Mi-a spus ca a facut-o pentru ca voia sa obtina o pozitie superioara, pozitie pe care a si obtinut-o. Mi-am dat seama vorbind despre acea relatie ca mi-a produs o trauma majora, ce m-a facut sa ma inchid sufleteste, sa urasc femeile si sa muncesc mai mult pentru a fi eu, seful suprem. Asa nu mai puteam fi inselat...

Constientizand aceasta trauma, am inceput sa lucrez la relatiile cu femeile. Imi era destul de dificil pentru ca nu aveam foarte multa experienta. Dar si pentru ca, intelligent fiind, nu imi doream pe cineva care sa ma iubeasca pentru bani sau pozitia sociala. Voiam pe cineva care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt. Numai ca nu prea stiam cine sunt...

Am invatat multe despre mine, reamintindu-mi intamplari din trecut, dar si discutand despre o seama intreaga de situatii ipotetice sau reale. Asa am inteles mai bine cine sunt si ce doresc, dar si cum sunt oamenii si ce pot cere de la ei.

De aceea, am inceput sa cultiv mai multe relatii, in dorinta de a gasi persoana potrivita. In paralel, tot datorita discutiilor cu tine, am inceput sa descopar placerea de a intretine anumite relatii de prietenie.

Mi-am contactat cativa fosti colegi de facultate, am invitat la masa cativa din colegii de la job si viata mea, incepea sa capete sens.

Am inteles faptul ca ma focusasem prea mult pe lupta pentru cariera, in dauna placerilor caracteristice fiecarei etape castigate, in parte. Si intr-adevar, nu ma bucurasem niciodata de posturile obtinute, pentru ca le consideram intermediare postului pe care il doream, acela de CEO.

Acum sunt mai bine, am o relatie stabila cu o femeie minunata. Impreuna cu ea, am inceput sa vizitez lumea, descoperind cat de mult ne place amandurora, acest lucru.

Am o seama intreaga de activitati complementare jobului, cum ar fi sportul, pescuitul, plimbatul cu bicicleta sau jocul de sah, care ma fac sa ma simt bine, sa me deconectez de la munca.

In concluzie, cred ca am depasit momentele dramatice prin care am trecut, reconstruindu-mi viata cu o seama intreaga de ingrediente ce mi-au lipsit, dar nu mi-am dat seama la vremea respectiva. Pot spune ca sunt in situatia in care iti pot da dreptate cand spui ca: 'viata este minunata si merita savurata!'"

#psiholog Constantin Cornea, #marturii psiholog , #Sfatul psihologului