Theodor Paleologu: Eminescu ar fi fost disperat de Romania actuala

Sambata, 07 Aprilie 2012, ora 00:00
4125 citiri
Theodor Paleologu: Eminescu ar fi fost disperat de Romania actuala

Destinul lui Theodor Paleologu, "omul cu nume de strada", l-a pus de mic fata in fata cu intelectualii de marca ai Romaniei, de la Steinhardt, la Noica. Fost ministru si ambasador, Theodor Paleologu are o viziune de ansamblu asupra renasterii Bucurestilor.

"Motivul pentru care am intrat in politica este legat de patrimoniul bucurestean", spune Theodor Paleologu, in interviul acordat Business24.

Iesirea din comunism s-a facut, in Romania, la stanga nu la dreapta, precum in Polonia, Cehia sau Ungaria. Care sunt urmarile acestei evolutii si cum s-a impregnat in mentalul colectiv perioada si comportamentul liderilor de dupa Revolutie?

Cred ca a fost catastrofal acest lucru, ca nu am facut ce trebuia imediat dupa caderea comunismului.

In multe locuri, in Europa de Est, iesirea din comunism n-a fost atat de usoara.

Sunt si unele exemple de succes in ceea ce priveste iesirea din comunism, dar Romania sigur nu este in aceasta categorie. Am pierdut foarte mult timp, fara indoiala.

Nu vreau sa reiau vechile dispute din anii '90, cand Ion Iliescu si Vacaroiu erau detestati, insa dincolo de calitatile lor personale incontestabile, acea perioada, dupa mine, a fost compusa din ani pierduti in care ne-am intors inapoi fata de ce obtinusem.

De aceea, si alternanta de dreapta a fost cam nereusita. Am pierdut foarte mult timp, foarte multe ocazii.

Fara indoiala, marea problema era ca in Romania nu se constituise un nucleu suficient de consistent de oameni cu viziune coerenta de dreapta, care sa puna in practica masurile de care erau nevoie.

Ma gandesc la Cehia, in care tandemul Vaclav Havel - Vaclav Klaus a fost extraordinar. Ei nu se intelegeau mereu foarte bine, insa cred ca viziunea economica a lui Klaus a fost cea corecta.

Mai aproape de noi sunt state care au fost mai curajoase. Ma refer la Albania, care era in urma noastra, dar in ultimii ani a avut o politica economica care este un model pentru noi. La fel si Georgia.

Acei ani au constituit o perioada in care am stat pe loc in loc sa mergem inainte cu viteza cu care au mers altii si au creat si o serie intreaga de probleme pe care le avem si acum, de retrocedari, drepturi litigioase care sunt foarte nocive pentru societatea romaneasca.

Cat de mult s-au impregnat aceste lucruri in mentalul colectiv?

Cred ca destul de profund. In Romania, nu exista o gandire de stanga foarte bogata, nu avem o dezbatere interesanta la stanga, cum este in alte tari.

A existat in perioada trecuta o serie intreaga de intelectuali de stanga remarcabili, dar putini in comparatie cu cei de dreapta.

Nu ma refer la dreapta nationalista, ci la o dreapta conservatoare si liberala.

Chiar daca nu sunt multe figuri importante de stanga, ca ganditori, totusi stanga este ajutata in Romania de niste instincte foarte profunde, egalitariste de genul "sa moara si capra vecinului", "tot timpul sa ne dea statul ceva".

Nu spun ca statul nu are un rol social, dar acesta trebuie definit clar si sa fie sustenabil, din punct de vedere economic.

Sunt anumite porniri care ajuta mai degraba stanga. De aceea, cred ca in Romania, a fi de dreapta inseamna a fi revolutionar, implica un anumit curaj intelectual si civic destul de mare.

Dreapta in care ma recunosc este una liberala cu elemente conservatoare, ca atitudine, dar si cu o sensibilitate puternica in ceea ce priveste mediul inconjurator. Sunt un ecologist de dreapta. Nici dimensiunea sociala nu trebuie ignorata.

Cum vedeti evolutia sistemelor politice si economice in perioada urmatoare, in intreaga Europa? Se vorbeste de sfarsitul modelului economic social. Credeti in aceasta idee?

Unii spun ca e sfarsitul capitalismului, altii spun ca modelul social nu mai este plauzibil sau sustenabil.

O sa va vorbesc despre experienta mea din Danemarca, pentru ca sistemul social danez este extraordinar, un model de securitate sociala si de protectie sociala, asa-numita flex security.

In Danemarca, este foarte usor pentru un angajator sa angajeze si sa dea afara. In consecinta, exista o foarte mare mobilitate a fortei de munca.

Pe de alta parte, statul nu te lasa de izbeliste atunci cand ti-ai pierdut jobul. Te ajuta sa regasesti un loc de munca prin cursuri, sugestii. Este intr-adevar un model social remarcabil, in care eu ca liberal nu pot sa fiu incantat de taxele din Danemarca. Sistemul de impozitare este foarte apasator pentru economia daneza.

Or, eu am fost in Danemarca in calitate de ambasador chiar in momentul in care avea loc discutia despre necesitatea adaptarii a sistemului social danez la provocarile globalizarii.

Premierul de atunci si actualul Secretar General NATO, Anders Fogh Rasmussen, a initiat aceasta dezbatere care a durat cativa ani de zile. O comisie de experti a facut niste propuneri, el a selectat o serie de masuri, le-a discutat cu toate fortele politice, inclusiv stanga socialista si a iesit ceva foarte adaptat necesitatilor actuale.

Fara indoiala, este o restrangere a statului social dar pentru a-l face sustenabil si viabil in noile conditii. Din punctul meu de vedere, tarile nordice sunt un exemplu de adaptare a politicilor sociale din ultimele decenii la provocarile globalizarii.

Si Sarkozy, in 2007, in dezbaterea cu Segolene Royale a vorbit de modelul danez.

Dar noi suntem departe de asa ceva si nu numai noi. Romania pacatuieste din prea multa rigiditate.

Va place cum arata clasa politica de astazi? Cat de confortabil va simtiti in mijlocul colegilor dumneavoastra din politica?

Depinde. Sunt oameni pe care ii apreciez foarte mult, sunt altii cu care am mai putine in comun, dar cu care ma simt complementar. Pot invata de la ei si consider ca aceasta disponibilitate e foarte importanta.

N-as vrea sa generalizez, sub forma "clasa politica", care are reputatie proasta si pe buna dreptate, numai ca ea este reprezentativa, din pacate. Daca vorbim de clasa politica, ar trebui sa vorbim de ansamblul societatii romanesti si de alte subcategorii importante ale establishment-ului romanesc.

Sunt oameni pentru care am foarte multa afectiune, admiratie, chiar si atunci cand nu imi sunt asemeni mie.

Nimic nu corupe mai mult decat puterea. Si trebuie sa fii din punct de vedere moral extrem de puternic pentru a nu te lasa corupt de putere. Cat de usor este sa corupi cu puterea chiar si un intelectual, asa ca dumneavoastra?

Nu e vorba numai de corupere prin putere, ci de ceea ce Caragiale numeste fandaxie, si anume pierderea simtului realitatii si o anumita ticneala, prin exercitiul puterii.

Si mie mi se urcase putin la cap. La toti ni se urca puterea la cap, problema este cat, in ce fel si daca pastrezi o doza de scepticism fata de tine insuti.

As putea sa va poveste multe anectode care m-au lasat perplex, despre oameni care sunt inteligenti dar si-au pierdut orice fel de luciditate, in ceea ce-i priveste pe ei. Se cred trimisi de Dumnezeu, tot timpul vorbesc despre ce grozavi au fost ei ca ministri.

In primul rand, cred ca e vorba de o igiena psihologica, este nevoie de terapie permanenta pentru a nu cadea in fandaxie.

In general, politicienii nu prea vor sa mearga la psihanalist sau la psiholog. Si ar avea cam toti nevoie de asta, pentru ca este un mediu patogen, in care se delireaza impreauna.

Asta este si definitia mea pentru partidul politic: un partid este un organism in care se delireaza impreuna.

Nu e legat numai de politica. Orice activitate care implica exercitiul puterii comporta si acest risc. Fie ca vorbim de puterea academica, mediatica, economica. Am vazut oameni care au facut bani si au innebunit de atatia bani. Si in mediul bisericesc este la fel, nu sunt multi ierarhi care au reusit sa-si pastreze sobrietatea interioara.

Sunt unii ambasadori care sunt buni de balamuc. In toate domeniile care implica exercitiul puterii, riscul de fandaxie este foarte mare. De aici, vine si restul.

Unii oameni ajung corupti pe baze de pierdere a simtului realitatii, nu-si mai dau seama ca nu pot dispune de niste bani publici, in felul in care o fac ei.

Aici sunt doua aspecte. Sunt politicieni care intra in politica doar ca sa se capatuiasca, e o specie odioasa, dar foarte bine reprezentata la noi si foarte nociva.

Sunt si oamenii carora li se urca la cap, si de aici tot felul de manifestari, cred ca au tot timpul dreptate, se vad pe ei in centrul istoriei.

Sigur ca in politica este intodeauna sansa de a fi remaniat, de a pierde puterea, alegerile. Si unii se smeresc dupa aia, le revine mintea la cap. Altii o tin langa ca au fost neintelesi, tradati de nu stiu cine. Cred ca aceasta experienta a lumii politice ma indeamna sa studiez psihologie mai tarziu.

Va doriti mai multa putere in politica?

Da, evident, putere executiva. Mie imi place sa fac lucruri concrete, de aceea imi doresc sa fiu primar. Daca chiar vrei sa faci lucruri concrete, le faci, pentru ca nu mai esti conditionat de partid, de coalitie, de buget.

Ca primar, poti sa faci mult mai mult si mai cu seama in cazul Sectorului 1, un sector foarte instarit in care nevoile locuitorilor sunt cele ale unei colectivitati instarite.

Poti face foarte mult, pentru cultura Bucurestiului, avand la dispozitie mijloacele sectorului 1.

Sunt Parcul si Teatrul Bazilescu, care nu este deloc utilizat. Acolo poti face un festival extraordinar, in fiecare an.

Numele pe care-l purtati v-a dat posibilitatea de a fi in preajma unor mari personalitati culturale inca din copilarie. Ne puteti da cateva exemple de intalniri emblematice?

Steinhardt, Noica, Sergiu Al-George erau prietenii cei mai apropiati ai lui tata. Cu Steinhardt vorbea aproape zilnic la telefon, tinea foarte mult la el. Era o admiratie reciproca foarte mare intre ei.

Noica era marele filosof, omul care i-a luminat pe multi altii in jurul lui, dar sa nu uitam ca tata a scris acel text, "Despartirea de Noica", foarte just si foarte profund, as spune.

Noica era o figura familiara, desi il vedeam mai putin decat pe Sergiu Al-George sau pe Steinhardt, dar statea aproape de noi si mai mergeam cu tata la el in vizita. Sau cand mergeam in parc la Moghioros, sa ma dau in scranciop, aparea si el pe acolo. La fel, dadeam de Noica cand mergeam in piata.

Destul de repede, am inceput sa fiu foarte interesat de discutiile oamenilor mari. De la 6-7 ani, eram numai ochi si urechi, stateam si ascultam toate discutiile, mai si interveneam pentru ca ma incurajau sa imi spun parerea, ma ascultau.

Alta figura pe care o admiram era Serban Cioculescu, care este bunicul surorii mele, era un fel de inrudire, nu de sange, dar il admiram foarte mult, tineam foarte mult la el si el era destul de dragut cu mine. Aveam 8 ani si el ma incuraja sa beau bere. Evident, eram foarte incantat sa beau bere cu academicianul Cioculescu, care in plus era marele expert in Caragiale.

Mie imi placea Caragiale de pe atunci, incercam si eu sa scriu schite in genul lui Caragiale, el ma lauda, spunand ca am potential. Ce sa spuna, e o maniera diplomatica de a scapa.

In plus, Sora, Solomon Marcus, pe care ii vedeam in fiecare zi la Casa Scriitorilor. Jucam sah cu Solomon Marcus si tin minte ca Mihai Sora manca si el foarte multe prajituri. Erau niste bezele simpatice, se chemau ciupercute, si era un fel de concurs intre mine si Sora care mananca cele mai multe.

Si i-am cunoscut si pe Cioran si Ionesco la Paris, gratie lui tata bineinteles.

Familia Paleologu este una dintre cele mai vechi din Bucuresti. Cum gasiti starea Capitalei, astazi?

Bucurestiul este un oras foarte frumos, dar este administrat haotic si in care si locuitorii au partea lor de vina, ca nu se implica foarte mult.

Motivul pentru care am intrat in politica este legat de patrimoniul bucurestean.

Cand am vazut acea casa superba de pe Visarion distrusa in 2008, e in continuare demolata pe jumatate, am fost atat de revoltat incat acel moment a fost declansator pentru dorinta de a intra in politica.

Daca ma uit in urma, fara indoiala, acea revolta pe care am resimtit-o a contat foarte mult. Tot ce am spus si facut din 2008 pana acum este legat de patrimoniu, politica urbana, de viziuni asupra orasului.

Unii dintre edilii nostri nu au prea umblat prin lume sau chiar daca s-au dus in alte orase, s-o fi dus la mall, fara sa se uite ce se intampla in oras.

Bruxelles-ul este un exemplu negativ. Ce s-a intamplat in anii 50-60 in Bruxelles este foarte prost. Interesant este acest caz pentru reactia cetatenilor la anumite distrugeri care s-au produs in perioada respectiva. Si acum s-a revenit la o politica urbana sanatoasa.

E intr-un fel cazul nostru. Noi am facut foarte multe prostii si inainte si dupa Ceausescu. Politica de trafic a fost fundamental gresita, bazata pe ideea ca trebuie sa faci bulevarde cat mai largi, ca sa aduci cat mai multe masini in oras. Am facut exact ce nu trebuia.

Nu suntem singurii care si-au distrus orasul. Hai sa vedem cum s-a reactionat la o serie de distrugeri in alte locuri. Nu mai putem avea o capitala precum Copenhaga sau Londra, acolo unde aceste distrugeri nu s-au produs niciodata.

Acum, suntem locuitorii si mostenitorii unei culturi urbane remarcabile dar in mare parte mutilata. Plecand de la aceasta realitate, cred ca putem repara.

Mai in gluma, mai in serios, ati spus la un moment dat ca Eminescu ar fi emigrat, daca ar fi trait astazi. De ce considerati asta?

Sa fim onesti cu noi insine. Nimic din Romania actuala nu i-ar fi placut lui Eminescu, totul este in cotradictie cu valorile lui, idealurile lui, convingerile lui.

El nu era un democrat, considera ca democratia este nociva pentru un popor. Viziunea lui despre societate era eminamente ierarhica. O scrie in nenumarate randuri in articolele lui de presa. Era un adept al votului cenzitar, al marii proprietati.

Ce s-a intamplat cu marea proprietate, incepand cu reforma lui Bratianu de dupa Primul Razboi Mondial si terminand cu retrocedarile de dupa 89, nu i-ar fi placut deloc.

Nu in ultimul rand, era profund monarhist, un critic al republicanismului si nu i-ar fi placut republica romana facuta cadou de Stalin in '47 si mai cu seama toata ciulamaua asta politica de acum.

Nu stiu daca ar fi emigrat neaparat, poate ca s-ar fi retras intr-un locsor la tara, sa-si scrie poezii, disperat de ce vede.

Sunt convins ca Eminescu ar fi fost disperat sa vada Romania, asa cum este acum.

Romania e o tara in care poetul national este un om care, daca te-ai uita la ce spunea si credea, este un critic absolut al realitatii contemporane, punct cu punct.

Nu vreau sa uit a mentiona ca strabunicul meu era bun prieten cu Eminescu.

Se poate trasa o legatura intre intelectualitate si administratie publica?

Evident ca da. Intelectualii nu sunt toti la fel. Faptul ca ai scris carti nu insemana ca esti la fel cu altul care a facut acelasi lucru. Sunt unii intelectuali care sunt facuti pentru functii administrative si sunt capabili sa gestioneze o institutie, altii nu. Fiecare cu zodia lui, ca sa zic metaforic.

Intamplarea face ca eu sunt un om foarte chitibusar, foarte meticulos care are o reala pasiune pentru detalii concrete. Si la ambasada, nu delegam deloc ce tinea de amenajarea interioara. Am cumparat clantele de la usi, covoare, m-am dus personal. Cred ca nu trebuie sa te dai la o parte de la lucruri de genul asta.

Daca iti place Bucurestiul, trebuie sa te ocupi de lucruri foarte concrete. Oriunde te plimbi in Bucuresti, vezi lucruri care trebuie indreptate. Cred ca in viata mea pot consacra cativa ani indreptarii lucrurilor intr-o parte din Bucuresti.

Nu as vrea sa fac genul asta de treaba toata viata. Chiar cred ca mai mult de doua mandate pentru un primar este foarte prost. Nu mai poti avea creativitatea pentru a indrepta lucrurile, te sclerozezi intr-o functie. Te obisnuiesti cu anumite legaturi si ai impresia ca lucrurile merg de la sine.

Psihic si mental nu poti fi bun mai mult de maximum maximorum 8 ani. Dupa aia trebuie sa faci altceva, lasi pe altul sa faca mai bine, daca poate.

Cum se impaca fumatul de pipa cu mersul pe bicicleta, doua hobby-uri la fel de importante pentru dumneavoastra?

Cu bicicleta mergeam din copilarie, a fost o perioada in care n-am mai avut bicicleta, si am reluat-o la Copenhaga.

Peste o treime din transportul din Copenhaga este asigurat de biciclete, mai mult decat masinile personale.

Mersul cu bicicleta e foarte placut, in primul rand. E mai placut sa mergi cu bicicleta, decat sa stai in masina si sa cheltuiesti bani aiurea pe benzina. In Bucuresti e dificil, n-as spune ca e totdeauna placut aici, sunt anumite artere pe care e chiar periculos sa mergi cu bicicleta. Iar pistele sunt facute de oameni care habar n-au ce e aia sa mergi pe bicicleta.

Cu pipa, e altceva. Eu nu am fumat deloc, nici in scoala, nici in facultate. Sotia mea era total anti-fumat.

Tarziu, dupa ce a murit tata, eram deja ambasador la Copenhaga, am venit de Craciun la Bucuresti si am gasit intr-un sertar pipele lui tata. M-a apucat un fel de dor de tata, o nostalgie. Pe fundul unei dintre pipe mai era tutun ramas de la el, am inceput sa pufai putin si uite asa am inceput.

Acum sunt mai cunoscator poate decat era chiar el, in domeniu. Am cateva pipe foarte bune, ma gandesc sa deschid un magazin de pipe.

Nu am numai virtuti, am si mici vicii. Pe de alta parte, nu sunt dependent de fumat. Pot sa ma lipsesc cateva saptamani de pipa si sunt momente in care fumez ceva mai mult. Cand eram ministru, de exemplu, fumam mai mult, pentru ca aveam multe dosare de citit, trebuia sa ascult si multa lume si ca sa-mi domin enervarea, fumam mai mult decat de obicei.

Traim inca in "era suparaciosilor"?

O, da. Categoric, este in fiecare zi. Oamenii sunt foarte suparaciosi, pun conditii.

Daca e ala, nu mai sunt eu, sa fie dat afara. Apoi, celalalt se supara, de ce sunt dat afara.

Oamenii sunt incrancenati, bosumflati, seriosi si egocentrici. Tarisoara noastra colcaie de suparaciosi.

#Theodor Paleologu Noica, #Theodor Paleologu ministru Culturii, #Theodor Paleologu cultura, #Theodor Paleologu familie, #Theodor Paleologu hobby , #Psihologia personalitatii