Privatizarea, o paguboasa maimutareala

Implinirea a 20 de ani de la trecerea Romaniei pe un nou drum prilejuieste in mod obiectiv bilanturi atat pe ansamblu, cat si pe segmente si componente. Privatizarea reclama obligatoriu un bilant, prezentata fiind drept cheia trecerii pe noul drum si a eficientizarii economiei. 

. Pe deplin semnificativ pentru starile generale de lucruri din aceasta perioada, privatizarea a fost o devastatoare maimutareala a procesului cantat de diferiti teoreticieni si menestreli ai capitalismului din carti. Procesul s-a desfasurat integral in practicile clientelismului sordid - invatat rapid de autoritatile romane si aplicat la greu de trimisii zeilor din centrele capitaliste din Vest pe pamanturile periferiei din Est.

O subevaluare masiva, in defavoarea statului si in favoarea cumparatorilor romani si straini si bineinteles a celor in administrarea carora se aflau bunurile scoase la vanzare, a avut loc in absolut toate privatizarile care, ca urmare, s-au soldat cu un bilant ruinator.

Presiunea exterma a jucat un rol substantial. Caci, la presiune externa, privatizarea a fost transformata din mijloc intr-un scop in sine, la adapostul caruia devalizatorii romani au putut juca in voie, fiind chiar incurajati sa faca ce-au facut.

Nu piesele nerentabile, ci tocmai cele rentabile au fost scoase mai intai la privatizare. Nu eficientizarea economiei prin privatizare a fost urmarita, ci chiverniseala celor ce administrau bunurile, in cardasia lor cu cumparatorii privati.

Un singur pierzator a fost in toate cazurile: statul roman. Mai grav, in privinta unor piese grele din economie, cu valoare strategica, asa-zisa privatizare a fost pur si simplu una falsa, pentru ca a fost vorba doar de un transfer de proprietate de la statul roman la alte state, "privatizarea" avand loc nu catre structuri private (bune sau rele), ci catre structuri economice apartinand altor state.

Si este vorba de "privatizari" in domenii strategice precum exploatarea resurselor de petrol, distributia de gaze si electricitate, telefonia fixa si altele. Nu intamplator, privatizarea nu a adus o reala si perceptibila eficientizare a economiei.

Mai ales ca, din ceea ce au preluat, cumparatorii au pastrat numai ceea ce a reprezentat exploatari de resurse si prelucrari poluante, in timp ce tot ceea ce constituia prelucrari cu valoare adaugata a fost pus pe butuci pentru a face loc importurilor din tarile cumparatorului sau unor afaceri imobiliare oneroase.

Daca economia nu s-a ales mai cu nimic din privatizare, statul ca vanzator a fost pur si simplu devalizat prin aceasta: intreprinderi intregi, pregatite pentru privatizare (adica aduse la faliment), au fost vandute ca afaceri, pentru a putea fi date practic pe gratis, in timp ce, daca ar fi fost instrainate ca active in urma lichidarii, s-ar fi obtinut de zece ori mai multi bani (dupa calcule facute chiar pe baza afacerilor postprivatizare desfasurate cu active privatizate de catre cumparatori).

S-a crezut ca privatizarea va trece pe un nou fagas - acela al mult cantatei proprii meniri - odata cu patrunderea pe scara larga in economie a capitalului strain. S-a crezut ca, bine sau rau, macar se va instaura rapid si in sfarsit - avand in vedere forta financiara, cutumele si cultura concurentiala a acestuia - capitalismul nazuit. As, naivitate!

S-a ajuns fulminant de repede si deplin la un fel de capitalism comunist, fara a se fi trecut macar un pic prin capitalismul nazuit, ala din carti, de la seminarii si, spun unii, din practica sociala de prin multe tari ale fagaduintei!

Capitalul strain a pus repede mana pe intreaga axa majora a economiei, controland proprietatea si deci decizia in toate sectoarele forte. Desi, ca urmare, capitalismul, ca forma de existenta economico-sociala, ar trebui deci sa duduie, mai ales ca statul roman a disparut ca prezenta economica, cedand toate pozitiile detinute, capitalismul in Romania ramane o nazuinta! Relatiile de piata n-au inlocuit in sfarsit relatiile clientelare!

Dimpotriva, acestea din urma s-au consolidat, pentru ca, in scopuri de profit lejer si rapid, capitalul strain a facut chelemet cu "partea politica" din stat si prefera unei exploatari capitaliste a resurselor una de tip bananier. Si, vai, impartirea rezultatelor activitatii economice este una de tip dual: in chip capitalist, cei cu proprietatea isi aproprie profiturile (daca sunt) si, bineinteles, castigurile din furt; in schimb, in cea mai buna traditie comunista, pierderile sunt etatizate si puse in capul intregului popor!