De ce nu ar trebui Europa de Est sa introduca euro
Luni, 03 Martie 2008, ora 00:50
Daca Slovacia adera la moneda unica europeana, ar putea sa fie si ultima din fostele natiuni comuniste care face asta, pentru mult timp.
Pana la sfarsitul anului viitor, daca totul
merge conform planului, Slo­vacia va trece la euro. Ar fi a doua din fostele tari
est-eu­ropene care au aderat la mo­neda unica, dupa ce Slovenia a facut-o in
2007. La Bruxel­les, aceasta trecere ar putea fi considerata mult prea lenta. In
definitiv, euro era menit sa fie lipiciul pentru Uniunea Europeana. si totusi in
reali­tate este prea rapida.
De ce? Deoarece camasa de forta impusa de
trecerea la euro este complet gresita pentru economiile emer­gente, aflate in
crestere ac­celerata. si pentru ca euro este inca un sistem monetar potential
foarte instabil, iar ultimul lucru de care orica­re dintre tarile est-europene
are nevoie este mai multa in­stabilitate.
Vechi argumente pro
In teorie, toate tarile est-europene care
s-au integrat in Uniunea Europeana tre­buie sa se pregateasca, de asemenea, sa
devina membre ale zonei euro. Tari ca Ma­rea Britanie si Danemarca au negociat
o derogare. Ni­cio alta tara nu a facut asta. Daca esti in UE, trebuie sa fii si
in euro. si totusi trece­rea la euro este impinsa spre viitorul foarte indepartat.
In tari ca Polonia, Ungaria si Republica Ceha, politicienii de frunte si
bancherii cen­trali au spus ca nu se grabesc sa-si pregateasca economii­le
pentru euro. Lituania, ca­re a muncit din greu pentru a indeplini criteriile de
ade­rare la euro, a fost intoarsa din drum.
In realitate, majoritatea tarilor Europei
de Est ar fi mai castigate daca urmeaza exemplul Marii Britanii, de­cat pe cel
al Frantei sau Ger­maniei.
Multi ani la rand politi­cienii si pietele
monetare au gandit altfel. Ei au vazut cali­tatea de membru al zonei eu­ro ca
pe o forta de stabilitate in tari care se luptau inca sa indeparteze mostenirea
unor decenii de planificare a sta­tului. Investitorii asteptau cu nerabdare
trecerea la eu­ro din trei motive: restrictiile asupra imprumuturilor pu­blice
cerute de UE ar opri guvernele sa acumuleze mari datorii; ar obliga ramanerea in
UE; si ar insemna ca ac­tivele sa fie apreciate intr-o moneda stabila, globala
- nu in mai multe monede mici pe care multi au dificultati sa le numeasca.
Pe scurt, ar fi o forta de stabilizare
pentru tari ca­re in urma cu mai putin de douazeci de ani faceau inca parte din
imperiul sovietic. Problema este ca argumen­tele impotriva trecerii la euro se inmultesc
tot timpul.
Noi argumente contra
Tarile care se dezvolta repede nu-si pot
permite ge­nul de reduceri ale cheltuieli­lor publice pe care le cere tre­cerea
la euro. Ele au nevoie de drumuri noi, scoli, spitale si case. Aceste tari sunt
con­struite din improvizatii, ast­fel incat sunt nevoite sa im­prumute bani.
Pietele de ca­pital sunt de acord sa le dea bani. Ultimul lucru de care au
nevoie acum sunt reduceri mari ale cheltuielilor legate de infrastructura.
Mai departe, politicile deflationiste ale Bancii
Cen­trale Europene (BCE) nu sunt prea incurajatoare. De exemplu, Republica Ceha
si-a mentinut rata dobanzii constant sub pragul stabi­lit de BCE pentru a
stimula cresterea. Noile state ale UE au nevoie de flexibilitate pen­tru a-si
stabili propriile rate ale dobanzii cu scopul de a face fata obstacolelor pe
dru­mul spre modernizare.
In ultimul rand, euro nu este neaparat o
forta a stabilitatii. Sistemul trebuie inca testat in cazul izbucni­rii unei
crize financiare reale. Deja presiunea pentru a iesi din zona euro creste in
Italia. Sa nu fiti surprinsi daca vor incepe sa fie auzite aseme­nea apeluri si
dinspre Spa­nia, care trece printr-o seri­oasa scadere a incinsei piete a
proprietatilor. Daca euro in­cepe sa se desire la cusaturi, atunci cei mai noi si
cei mai fragili membri ai sistemului vor suferi cel mai mult.
In realitate, euro a fost gandit ca o forta
de stabili­zare si expansiune. si totusi cresterea economica fara vi­talitate
nu este un stimulent pentru tarile care cantaresc beneficiile integrarii in spatiul
monedei comune eu­ropene. Nu exista nici semne de stabilitate. Cu siguranta, ar
fi mult mai bine pentru fiecare tara sa anunte acum ca nu intentioneaza sa treaca
la euro in viitorul apropiat. Noile state UE pot continua sa-si construiasca
economi­ile, iar tarile cu euro se pot concentra pe propriile lor probleme.
Sursa: Business24