Nokia: stralucitul drum de la galosi la tehnica de varf

In anul 1865, inginerul finlandez Fredrik Idestam si-a facut o fabricuta de hartie in localitatea Nokia, in sud-vestul Finlandei. A numit-o Nokia, dupa numele localitatii, unde mai erau doua fabrici cu acelasi nume. Una producea galosi, iar alta cabluri. 

Daca cele trei fabrici si-au luat numele de la denumirea orasului, orasul insusi si l-a luat de la substantivul "nokia", care, in limba finlandeza, inseamna "zibelina", sau "samur", un animal pretuit in toata Europa pentru blanurile sale.

Cojocul de samur - nokia - si caciula aferenta erau nelipsite din garderobele princiare, regale sau imperiale europene.

Afacerile celor trei Nokia mergeau stralucit, iar, dupa un timp, inginerul Fredrik Idestam a inceput sa produca si el galosi.

Galosii Nokia au ajuns pretuiti la nivel european, dar mai ales in Rusia, o piata de desfacere nelimitata, cu populatie fara numar si cu noroaie fara sfarsit.

Cu timpul, in 1898, fabrica de galosi a devenit Uzinele Finlandeze de Cauciuc, iar cea de cabluri si-a luat, si ea, titlul de uzina, in 1912, impulsionata de ultimul racnet al tehnicii: curentul electric si telegraful.

Flerul este busola afacerilor

Cu anvelopele primite de la uzinele de cauciuc si cu cablurile de la cealalta uzina, a infruntat Finlanda doua razboaie grele cu fosta Uniune Sovietica, fara sa iasa invingatoare, dar nici infranta de tot.

Finlanda este singura tara de la granita de vest a URSS scapata, ca prin urechile acului, nu numai de ocupatia ruseasca, dar si de regimul comunist, pe care rusii l-au impus tuturor celorlalti beligeranti, inclusiv Romaniei.

In 1960, urmasii lui Fredrik Idestam infiinteaza, la Uzinele Finlandeze de Cabluri, o sectie de electronice. Flerul le spunea ca de galosi nu mai are nevoie Europa, cabluri sunt destule, iar viitorul este al electronicelor.

Citeste continuarea pe ziare.com