Povestea fabuloasă din spatele iei de patrimoniu expusă într-un muzeu din Buzău. ”Foarte mulți copii mureau”

O ie veche considerată una dintre cele mai valoroase piese expuse la Muzeul Timpul Omului din Mânzăleşti, judeţul Buzău, are o poveste cumplită. Cămaşa diferă de celelalte exponate prin formele şi culorile broderiei din partea superioară a mânecilor.

Custodele muzeului din Mânzăleşti, Cecilia Petrescu, a explicat pentru Adevarul.ro că ia poartă povestea unei mame care şi-a pierdut fetele din cauza tifosului.

„Am o ie cu o poveste impresionantă, donată de o bătrână din Mânzăleşti, singura ie pe care am găsit-o diferită. Este o ie a cărei altiţe este cu chipuri umane. Ne aduce aminte de traiul acela cumplit al populaţiei de aici”, spune Cecilia Petrescu, ghidul muzeului dedicat vieţii ţăranului român.

Altiţa este porţiunea ornamentată din partea de sus a mânecilor iilor. Exponatul cu model unic i-a aparţinut unei femei din Mânzăleşti care, după cel de-al Doilea Război Mondial, şi-a îngropat cinci fetiţe în doar câţiva ani, toate răpuse de o cumplită epidemie de tifos.

„În anul 1946, România trecea printr-o perioadă foarte grea. Era după război, sărăcia era mare şi mai fusese, culmea, şi o secetă cumplită. Foarte mulţi copii mureau. Femeii care a cusut această ie numai într-o săptămână i-au murit două fetiţe de aşa numitul tifos, o boală care secera foarte multe suflete”, povesteşte Cecilia Petrescu.

După pierderea pe rând a fetelor, în perioada de doliu pelungit, mama a hotărât să coasă o ie pentru a o da de pomană la 40 de zile după moartea ultimei fetiţe.

Însă era atât de săracă, încât a făcut mânecile dintr-un ştergar. Femeia s-a inspirat probabil din broderiile de pe ștergarele sau carpetele cu fețe de tinere chinezoaice. Și le-a adaptat, cosând chipurile fetelor ei.

În viziunea mamei îndurerate, altiţa era cerul iar chipurile brodate pe fond albastru simbolizau primirea fetiţelor sale în Rai. Sub altiţă a fost reprezentat pământul, cu fir verde, apoi râurile, prin dungi albastre.

Însă această ie nu a putut fi dată niciodată de pomană din cauza unui alt eveniment nefericit. Fetiţa căreia îi era destinată a murit şi ea tot de tifos. Atunci, mama îndurerată a aruncat cămaşa într-o ladă, de unde a mai fost scoasă de foarte puţine ori. Cămaşa a ajuns la muzeul din Mânzăleşti, unde a fost expusă aşa cum era ea, deteriorată.

Anul acesta, pe 24 iunie, sărbătorim și Ziua Iei, alături de ...citeste mai departe despre "Povestea fabuloasă din spatele iei de patrimoniu expusă într-un muzeu din Buzău. ”Foarte mulți copii mureau”" pe Ziare.com