Despre disciplina, fara pedeapsa - Parenting, cu Urania Cremene

Sambata, 12 Mai 2012, ora 00:00
8450 citiri
Despre disciplina, fara pedeapsa - Parenting, cu Urania Cremene

Voi prezenta metodele disciplinare, incercand sa demolez mitul "sederii la colt", pe "scaunul rusinii", "du-te la tine in camera!" si alte forme de time-out. Indiferent de motiv, aceasta este o peseapsa, nu o metoda disciplinara, asa ca:

Folositi time-out-uri numai pentru autocontrol

Pauzele sunt una din cele mai gresit intelese si folosite unelte care exista. Miturile si informatiile inexacte infloresc printre parinti si profesionisti.

Majoritatea parintilor sunt familiari cu procesul ineficient de pauza: sa ii faca pe copiii sa mearga la un scaun, o camera sau un loc izolat de fiecare data cand se comporta gresit.

Parintele stabileste un timer si parintele se asigura ca, atata timp cat este acolo, copilul nu se distreaza. Totul legat de aceasta pauza este decis si controlat de parinte.

Acest tip de "pauza impusa prin putere" este o pedeapsa si implica: "Esti rau si te voi face sa suferi pentru ceea ce ai facut." Atunci cand credeti ca este nevoie de o pauza, intrebati-va: "Vreau sa ii dau copilului meu o sansa de a se simti mai bine si de a se comporta mai constructiv, sau doresc pur si simplu sa il rusinez si sa ii controlez comportamentul?"

Pauzele sunt de obicei potrivite doar pentru comportamentul distrugator sau agresiv care ar putea fi daunator copilului sau altora, cum ar fi lovitul, muscatul sau aruncatul. De fapt, pauza este o unealta a mentinerii calmului, mai mult decat o unealta a disciplinei

Iata cateva caracteristici ale disciplinei, apoi va voi oferi cateva metode disciplinare:

Disciplina este rezonabila

"Rezonabil" se refera in mod normal la timp - cat de mult dureaza disciplina.

Daca timpul este prea scurt, copiii s-ar putea sa nu invete lectia pe care disciplina o poate preda.

Daca timpul este prea lung, copiii pot avea resentimente fata de faptul ca au invatat lectia dar sunt inca pedepsiti. Pare incorect, ceea ce cauzeaza resentimente si rebeliune.

Disciplina trebuie sa poata fie pusa in aplicare, astfel incat sa nu fim nevoiti sa ne retragem. Daca spunem "Pleaca din camera" copiilor mai mari si acestia refuza sa plece?

Este greu sa ii facem sa plece fara forta fizica, ceea ce agraveaza situatia si este la limita cu pedeapsa sau abuzul. Putem spune: "Eu voi pleca" si sa puneti acest lucru in aplicare.

Atunci cand stabiliti limite de timp pentru disciplina, luati in consideratie ore sau chiar minute, in loc de zile sau saptamani. Folositi momente din rutinele voastre regulate ca marcatoare de timp posibile. Spre exemplu: : "Vei avea o alta sansa de a incerca dupa scoala." In cazul copiilor mici, incepeti cu cel mai scurt timp

Concentrati-va asupra lectiei si a "urmatoarei incercari", nu asupra disciplinei in sine. Vrem sa le oferim copiilor o sansa de a pune in practica ceea ce au invatat din disciplina atata timp cat lectia posibil (minute) este inca proaspata:

"Poti avea o alta sansa (cand) de a arata ca poti (descrieti comportamentul pozitiv)." De exemplu: "Poti avea o alta sansa dupa cina sa arati ca poti sa stai cu bicicleta pe trotuar." (Observati, nu am spus: "...nu mergi cu bicicleta pe strada." Tineti minte: "nu spuneti nu.")

De fiecare data cand are loc acelasi comportament, lungiti perioada de timp cu mici incremente. Aceasta se numeste restrictie "progresiva". De exemplu: "Atunci cand cineva (comportament), arata ca nu au invatat sa (descrieti comportament pozitiv) inca. Pe durata urmatoarei (perioada) poti planifica o modalitate de a arata ca ai invatat acest comportament."

Disciplina este respectuoasa fata de copii si parinti

Disciplina este atat ferma cat si blanda. Pentru a fi fermi si blanzi in acelasi timp, tonul vocii noastre trebuie sa fie practic si prietenos, in timp ce cuvintele noastre si determinarea arata fermitatea noastra. Nu interpretati bunatatea ca permisivitate, sau confundati fermitatea cu strictete sau duritate.

Strictetea are de-a face cu controlarea copilului: "Du-te la culcare acum, sau altfel o sa iti para rau!" Fermitatea se refera la atitudinea, comportamentul si sentimentele noastre: "Treizeci de minute pana la stingerea luminilor! Daca te pregatesti repede, vom avea mai mult timp sa citim carti."

Disciplina nu eticheteaza sau condamna. Pedeapsa implica faptul ca cei mici sunt rai atunci cand se comporta inadecvat. Disciplina implica faptul ca cei mici pot fi si sunt iubiti, chiar si atunci cand alegerile lor comportamentale sunt slabe.

Atitudinea noastra lipsita de prejudecati spune: "Desi nu sunt de acord cu alegerea comportamentala pe care ai facut-o, inca te iubesc. Am incredere ca esti capabil sa alegi un comportament mai bun (sau sa gasesti o modalitate de a rezolva aceasta problema)."

Disciplina este optiunea copilului. Aceasta nu inseamna ca ii intrebam pe copii daca ei doresc disciplina. Nici nu implicam faptul ca: "Este vina ta" pe un ton lipsit de respect. Daca i-am invatat ca optiunile comportamentale au rezultate, putem ramane calmi si practici atunci cand copiii fac alegeri comportamentale slabe.

Trimitem mesajul, adesea non-verbal, ca: "Pot vedea ca esti pus in fata rezultatelor optiunilor tale. Te respect suficient de mult incat sa nu interferez cu acele rezultate si te voi tine raspunzator doar continuand pana la capat."

Pentru a preda responsabilitatea de sine, folositi intrebari ajutatoare si disciplina verbala ca optiuni:

"Daca tu alegi sa (comportament negativ), ce se va intampla? ( (Asteptati.) , Deci daca alegi sa (comportament negativ) , voi sti ca ai decis sa (disciplina) . (Ceea ce inseamna ca cel responsabil cu solutionarea sau trairea rezultatului negativ va fi copilul.)

Atunci cand mergem pana la capat, copiii ar putea spune: "Nu, eu nu am ales asta!" Raspunsul nostru poate fi: "Eu nu te fortez sa (disciplina) . Atunci cand tu ai ales sa (comportament negativ) , stiai ce se va intampla. Eu pur si simplu merg pana la capat cu alegerea ta." Este important ca tonul vocii noastre sa fie bland si practic, nu pedepsitor, atunci cand spunem acestea.

Metode pentru disciplina, in loc de pedeapsa:

Aratati-le copiilor cum sa se revanseze

Modalitati de a oferi/repara greseli

Cine o scapa .........................................trebuie sa o ridice.

Cine o varsa ..........................................trebuie sa o stearga.

Cine o strica .........................................trebuie sa o repare sau sa o inlocuiasca.

Cine o pierde .......................................trebuie sa o gaseasca sau sa o inlocuiasca.

Cine a lasat-o deschisa ........................trebuie sa o inchida.

Cine a lasat-o aprinsa ..........................trebuie sa o stinga.

Cine a ranit-o .......................................trebuie sa isi ceara iertare si sa o ajute sa se vindece.

Copiii trebuie sa invete ca a face greseli nu este la fel de important ca ceea ce pot face pentru a le preveni sau a le corecta. Atunci cand ne invatam copiii ca greselile sunt rele, ei isi vor consuma energia refuzand sa isi asume responsabilitatea sau ascunzand. A ascunde greselile previne indreptarea lor sau invatarea de pe urma lor.

Oferiti optiuni

Este important sa oferim doar optiuni pe care suntem dispusi sa le permitem. Daca spunem: "Mananca-ti mazarea sau pleaca de la masa" si copilul pleaca, nu putem spune: "Intoarce-te aici si mananca mazarea aia!"

Oferiti o alegere intre un comportament pozitiv si rezultatul unui comportament negativ. Tineti minte ca ambele optiuni trebuie sa fie respectuoase fata de copil. Optiuni nedrepte, cum ar fi: "Fa-o sau primesti o bataie" sunt amenintari cu puterea. Exista cateva formule potrivite pentru disciplina:

1." (Descrieti optiunea pozitiva si valoarea de la baza ei) . Daca alegi sa (comportament negativ) , voi sti ca ai decis sa (disciplina) ."

"Pentru a merge cu rolele in siguranta, oamenii trebuie sa poarte o casca si genunchiere. Daca decizi sa mergi cu rolele fara protectie, voi sti ca ai decis sa nu te joci hockey in strada astazi."

2."Poti sa (comportament pozitiv) sau (rezultat al comportamentului negativ) . Tu decizi."

"Poti sa te linistesti sau sa parasesti camera. Tu decizi."

"Poti fie sa te joci cu mingea departe de strada, sau sa mergi in curtea din spate. Tu decizi."

Luati masuri

A lua masuri implica a decide ce veti face, nu ce veti face copilul sa faca. Daca ati relevat deja o disciplina si copiii va testeaza, pur si simplu urmati pana la capat cu ceea ce ati spus ca veti face, folosind cat mai putine cuvinte posibil.

Este perfect in regula sa luati copiii de mana si sa incepeti sa mergeti, sa opriti un televizor sau sa incuiati o cutie cu unelte, daca v-ati revelat intentia de a face aceste lucruri.

Permiteti consecintelor naturale sa se intample

Consecintele naturale au loc daca parintele nu face nimic. Ele sunt predictibile si intotdeauna relationate logic. Pentru a urma pana la capat o consecinta naturala, parintii trebuie sa se retina de la a salva copiii. Putem dezvalui o consecinta naturala sau reticenta noastra de a salva copiii.

In cazul in care copiii insista in a se comporta in acel mod, ei aleg sa experienteze consecintele naturale ale acelui comportament. Nu spuneti: "Ti-am zis eu"; In schimb, intrebati: "Ce poti sa faci acum?" sau: "Cum poti preveni acest lucru data viitoare?"

Folositi consecintele naturale doar daca ele indeplinesc urmatoarele criterii:

Ele sunt sigure. A-i permite unui copil sa mearga in strada ar fi prea periculos.

Ele nu sunt prea departe in viitor. A nu-si spala dintii duce la carii dupa cateva luni. Acesta este un timp prea lung pentru a astepta.

Exista consecinte. Nu se intampla nimic natural si previzibil atunci cand cineva vorbeste cand nu este randul sau, desi este un comportament neadecvat.

In urmatoarele exemple, parintele probabil ca are o sansa de a revela consecintele naturale:

A da drumul unui obiect pe jos de pe un scaun inalt si a-l lasa sa ramana acolo.

A uita pachetul cu pranzul pentru scoala si a ii fi foame.

A uita de tema de casa si a experimenta consecintele scolii.

A ajunge tarziu acasa si a rata cina.

A nu spala un bol de la micul dejun decat mai tarziu si a-i fi mai greu sa il curete.

A nu exersa suficient si a se descurca slab la un recital.

Aplicati restrictii

Folositi restrictiile cu cumpatare; ele sunt una din cele mai gresit si excesiv utilizate unelte ale disciplinei. Restrictiile sunt jocuri ale puterii, pentru ca parintii au puterea de a restrictiona ceva. La restrictii se ajunge cel mai bine prin solutionarea problemelor, cu implicarea si intelegerea copilului.

Restrictiile sunt relationate logic doar cu un abuz asupra unui privilegiu sau a unui drept. Majoritatea drepturilor si privilegiilor au o responsabilitate conectata de acestea. Efectul evident al neacceptarii responsabilitatii este de a pierde privilegiul.

A avea jucarii implica responsabilitatea de a avea grija de ele. Atunci cand copiii nu au grija de ele, ei pierd oportunitatea de a se juca cu jucariile de care nu au grija. A arunca jucariile, totusi, ar fi o pedeapsa nerezonabila.

Adolescentii dobandesc un carnet de sofer trecand un test si semnand o intelegere de a se supune legilor. Daca tinerii soferi incalca o lege importanta sau are loc un accident din cauza lor, ei arata ca s-ar putea sa nu fie pregatiti sa aiba un carnet de sofer. Obtineti o intelegere conditionala in privinta condusului intre parinte si adolescent inainte ca adolescentul sa aiba efectiv carnetul.

Atunci cand copiii ajung acasa tarziu, exista doua optiuni. Daca este o problema cronica, ei nu pot iesi ziua urmatoare sau nu pot primi prieteni in vizita la ei acasa. Daca nu este o problema cronica, indiferent de cat timp intarzie copilul, cu atat trebuie sa fie mai devreme acasa data viitoare.

Puneti intrebari, in loc sa tineti predici. Atunci cand parintii sunt confruntati cu disciplinarea copiilor lor, ei adeseori le spun copiilor ce s-a intamplat, cum ar trebui sa se simta copiii legat de cele intamplate si ce ar trebui sa faca data viitoare. Ei se gandesc ca ii "invata" o lectie, dar de fapt isi asuma intreaga responsabilitate pentru a construi "lectia" impreuna. Intrebati:

Ce poti face pentru a arata ca ai invatat sa ... si esti pregatit sa fii responsabil de a ...?; Ce s-a intamplat?; Ce incercai sa obtii?; Ce ai invatat?; Ce ai putea face diferit data viitoare?

Nu uitati: greselile sunt o oportunitate de invatare... ajutati copiii sa invete din greseli, fara suferinta!

autor: Jody Johnston Pawel, Parent's Toolshop, traducere Urania Cremene

#disciplina fara pedeapsa, #medode disciplina copii, #educatie copil, #parenting Urania Cremene , #Viata de familie