Obiceiuri si traditii de Martisor - de la banutul de argint, la kitsch

Sambata, 02 Martie 2013, ora 00:00
3984 citiri
Obiceiuri si traditii de Martisor - de la banutul de argint, la kitsch
Foto: redutti.ro

Ioana Popescu, Directorul de Cercetare al Muzeului Taranului Roman, vorbeste despre inceputurile Martisorului, obiceiuri vechi si putin cunoscute, simboluri, dar si evolutia Martisorului pana in primavara anului 2013.

Stiai ca potcoava inseamna, de fapt, drumul parcurs spre telul tau? Sau ca, initial, barbatii erau cei care primeau acest simbol la inceput de primavara? In plus, traditia spunea ca de Martisor femeile trebuiau sa nu lucreze, ca sa nu o supere pe baba Dochia.

Cel mai pur martisor ramane firul alb-rosu, explica Ioana Popescu, iar vanzatorii, care cel mai adesea transforma totul in kitsch, sunt chiar cei care pastreaza traditia in tara noastra, in mod paradoxal, folosind acest fir impletit in continuare.

As vrea sa incepem cu o scurta prezentare a punctului de pornire al acestei traditii, in Romania. Cum a luat nastere aceast obicei?

Obiceiul a luat nastere cu siguranta candva (sic!). Atunci cand omul a simtit nevoia sa marcheze zilele si noptile, rasaritul si apusul soarelui, moartea si renasterea cilcica a naturii.

Irina Nicolau (folclorista celebra- n.r.) propunea o poveste care incepea cu un calendar din pietre organizate intr-o anumita forma.

Putem la fel de bine sa ne imaginam un parcurs al timpului reprezentat de inlantuirea a doua fire de culoarea zilei si a noptii, sau a verii si a iernii, sau...

Care sunt cele mai vechi obiceiuri legate de martisor?

As putea raspunde, unde? Cate bordeie, atatea obicee. Ar putea fi chiar Dragobetele, de ce nu? Doar ca el se desfasura doar in cateva zone din sudul tarii, era legat de perioada de cuibarit a pasarilor si, ca legenda, era legat si de baba Dochia, pentru ca uneori, Dragobetele era fiul ei.

Oricum, pentru ca vorbeam despre calendar si despre vreme, e limpede ca Martisorul corespunde unei perioade de schimbare de la frig la cald sau de la intuneric la lumina, ceea ce a facut ca illo tempore (pe vremuri - n.r.) el sa fie reprezentat de impletirea a doua fire, unul alb si unul negru.

De Martisor era bine ca femeile sa nu lucreze, ca sa nu o supere pe baba Dochia si sa lase loc vremii bune, dar aveau voie sa toarca si sa rasuceasca firul alb-rosu pentru copii, ca sa il poarte la gat sau la mana pentru noroc si sanatate. Cu timpul, la snur s-a adaugat un banut, sau o moneda de argint, dupa posibilitati.

Dupa cele 9 zile ale Babelor, cu timp schimbator si cu putere simbolica, martisorul trebuia "dezbracat" si agatat la un trandafir sau pom fructifer, sa-l ia randunelele. Nu trebuia dezbracat in lumina soarelui, pentru ca fara el, soarele iti putea arde fata sau iti puteau iesi pistrui.

In vechime, martisor se punea la vite, la fantana, la obiectele din casa. Cu banutul se cumpara apoi cas si vin rosu, pentru masa de Sf. Gheorghe (24 aprilie).

Cate din ele inca se mai respecta?

A ramas un obicei aducator de noroc, este daruit femeilor si copiiilor, este manufacturat adesea de catre cei care il vor darui; chiar si la oras sunt reluate unele practici pana de curand uitate, cum ar fi agatatul lui intr-un pom sau tufis, chiar daca gestul este mai degraba ludic decat ritual.

In unele zone ale tarii si barbatii primesc martisoare. De unde aceasta schimbare de abordare?

Nu e o schimbare, e o revenire. La fel a fost cu cercelul in ureche, folosit ca protectie magica impotriva farmecelor, mai intai l-au purtat baietii.

Or fi barbatii mai fragili, mai cautati de vrajitoare, sau este vorba despre o traditie ancestrala care recomanda protejarea lor permanenta? ...

"Potcoava", "trifoiul" si "cosarul" simbolizeaza toate, in principiu, acelasi lucru: norocul. Care este, insa, diferenta dintre ele?

Sunt obiecte diferite, care sunt incarcate cu forta simbolica din motive diferite, sensul insa e acelasi, acela de bine, de sanatate, de noroc.

Potcoava are forta pe care i-o confera uzura si contactul cu tarana drumului. Obiectele vechi, verificate prin folosirea lor indelungata, cele care poarta cicatricile datorate imbatranirii sunt investite cu putere simbolica in lumea satului. Pe de alta parte, drumul, parcursul, calea, presupun un tel, un viitor vezi viata lunga.

Trifoiul cu patru foi este ceva rar, asadar are statut de obiect ales, de aceea cel care il gaseste este perceput ca notrocos.

Cosarul (intotdeauna purtand scara in spinare) este un personaj - vehicol intre pamant si cer, intre cenusa focului si lumina vazduhului, de aceea poate fi considerat aducator de bine.

Cum a "evoluat" martisorul pana in 2013?

Ca majoritatea obiceiurilor si practicilor fragmentare pastrate in lumea orasului contemporan, a evoluat catre marketizare, transformarea lui in profit, in cadou scump, in demonstratie de marca si de statut socio-economic etc.

In acelasi timp insa, tarabele din orase, cu strigarile celor care vand martisoare manufacturate pastreaza obiceiul viu, chiar daca de multe ori deschid calea miniaturilor kitsch.

Dar, in ultima instanta, ne place mai putin bradul de Craciun, care poarta de cele mai multe ori podoabe kitsch?

Daca ar fi sa definiti insa, cel mai pur martisor, care ar fi acela?

Ar fi obiectul cel mai frust (simplu, natural - n.r), pentru ca de puritate nu poate fi vorba in contextul ofertei unei multitudini de forme miniaturale dragalase; iar martisorul cel mai frust continua sa ramana firul alb/rosu, cu sau fara stralucirea banutului de argint.

#simbol martisor, #martisor 2013, #traditii martie, #snur martisor , #Viata de familie