Pastreaza-ti autoritatea in fata copilului, fara sa-i stirbesti stima de sine

Parintii ultimelor generatii sunt foarte ocupati. Isi cresc singuri copiii, fara sa mai beneficieze, ca in trecut, de traiul la comun cu bunicii, matusile, sau alte rude, care ajutau atat in gospodarie, cat si la cresterea copilului.

Rezultatul este nu numai timpul scurt petrecut cu copiii, dar o lipsa de intelegere a felului in care sa schimbe comportamentele negative ale copiilor, fara sa pedepseasca. Pentru ca da, se poate!

Foarte multor parinti li s-a spus, de-a lungul ultimelor generatii, "NU va mai bateti copiii!". Desi acest indemn a fost inteles de foarte multa lume, nimeni n-a venit sa-i invete pe parinti sa inlocuiasca bataia cu alte metode de disciplinare a copilului, motiv pentru care ne confruntam cu comportamente de multe ori scapate de sub control, parintii gasindu-se de multe ori incapabili sa rezolve aceste situatii.

Inainte de a va spune mai multe despre aceste metode, va propun sa ne uitam mai in detaliu la ceea ce inseamna, de fapt, pedeapsa, pentru ca ea nu este numai fizica si, orice forma ar imbraca, cicatricile pe care le lasa sunt la fel de daunatoare si vizibile pe termen lung.

Pedeapsa

Pedeapsa este o metoda de parenting excesiv de controlanta, autocratica. Una din convingerile sale de baza este ca cei mici trebuie sa se simta prost pentru "a-si invata lectia".

Pedeapsa impune suferinte fizice sau emotionale, cum ar fi bataia, palmuirea, tipatul, critica sau santajul emotional. Este firesc sa gasiti sfaturi de parenting cum ar fi "aveti grija sa ii rapiti activitatea favorita a copilului vostru" sau "puneti copiii care se cearta sa stea impreuna pe un scaun incomod pana ce solutioneaza problema."

De ce sa restrictionati o activitate favorita daca nu are nimic de-a face cu indisciplina? Dorim sa adaugam suferinta! De ce sa nu lasam copiii sa stea intr-un scaun comod? Adaugand aceasta suferinta in plus ii va face in mod sigur pe copii sa le fie groaza de solutionarea problemelor, pentru ca este o experienta incomoda, pedepsitoare! In mod ideal, dorim sa ne vedem copiii intr-o zi stand candva laolalta in mod voluntar pentru a rezolva probleme.

Aceasta idee, ca oamenii trebuie sa se simta prost pentru a invata, este ilogica. Imaginati-va daca de fiecare data cand ati citi o carte,sau v-ati uita la un film pentru a invata ceva, lanturi s-ar incolaci in jurul picioarelor voastre si nu v-ati putea misca din scaun.

Cum v-ati simti legat de cititul acestei carti? De oricate ori cineva sufera, invatatul devine mai dificil si creste resentimentul fata de persoana care cauzeaza suferinta.

Parintii folosesc cel mai frecvent pedeapsa pentru a exercita putere sau pentru a se razbuna.

Majoritatea parintilor ar dori sa poata controla comportamentul copiilor lor si se simt suparati, raniti sau frustrati atunci cand nu pot. Pedeapsa le poate parea satisfacatoare parintilor suparati, frustrati, dar nu ii ajuta pe copii sa invete sa aiba autocontrol si auto-disciplina.

Pedeapsa invata parintii, nu copiii, sa fie responsabili pentru controlarea comportamentului copiilor. Devine meseria parintelui sa prinda copiii atunci cand sunt buni si sa ii rasplateasca, apoi sa ii prinda cand sunt rai si sa ii pedepseasca.

Pedepsele cele mai intense impun suferinta fizica; alte pedepse sunt in mod normal rezultatul utilizarii gresite a disciplinei de catre parinti.

Palme peste fata sau maini, impinsul sau imbrancitul, apucatul mainilor, al gatului sau urechilor si taratul sunt toate forme fizice de pedeapsa la limita abuzului.

Bataia este o pedeapsa aleasa de multi parinti de copii mici. Majoritatea parintilor folosesc bataia atunci cand sunt frustrati de o situatie, sau pentru ca nimic altceva nu pare sa functioneze.

Bataia este de obicei o reflexie a lipsei de abilitati, rabdare, autocontrol sau cunostinte a parintelui. Unii parinti, totusi, chiar cred ca bataia este o unealta valoroasa, eficienta a parentingului - si unele resurse de parenting chiar ofera reguli pentru bataie. (Eu nu o voi face)

Bataia invata supunerea datorata fricii fata de persoana care are cea mai mare putere fizica. Chiar daca bataia pare sa indrepte rapid comportamentul negativ, studiile de cercetare pe termen lung au aratat ca, cu cat un parinte bate mai mult un copil datorita indisciplinei, cu atat se comporta mai rau in timp copilul.

Consecintele pe termen lung ale pedepselor

Pedeapsa este o iluzie; ea doar pare sa functioneze. In cazul in care copiii inceteaza cu indisciplina, parintii primesc o rasplata imediata, care reintareste credinta ca pedeapsa a functionat. Sigur, uneori copiii se comporta frumos, dar ei sunt motivati sa evite rezultate negative. Noi dorim ca cei mici sa aleaga un comportament pozitiv pentru ca ii inteleg valoarea.

Pedeapsa reintareste sau inrautateste ciclurile de comportament negativ intentionat. Pedeapsa acorda atentie indisciplinei, chiar daca este o atentie negativa. Din moment ce pedeapsa se bazeaza pe putere, ea agraveaza luptele pentru putere. Pedeapsa este adeseori modalitatea parintelui de a se razbuna, fapt ce agraveaza ciclurile de razbunare.

Copiii devin imuni la pedeapsa. In cele din urma, copiii dezvolta o atitudine defensiva de "Nu ma poti rani". Parintii simt ca amenintarile si pedepsele lor trebuie sa devina din ce in ce mai dure. Aceasta creste riscul ca pedepsele sa treaca granita spre abuz.

Pedeapsa anuleaza responsabilitatea. Odata ce suferinta s-a incheiat, copiii se gandesc ca au platit pentru greseala lor. Daca sunt dispusi sa "accepte pedeapsa", pot alege din nou sa "faca crima". Singurele lectii pe care copiii le invata din pedepse sunt importanta puterii, cum sa nu fie prinsi si ca ceilalti sunt responsabili pentru controlul comportamentului lor. Copiii nu invata auto-disciplina sau sa compenseze pentru rezultatele actiunilor lor.

Pedepsele fizice predau lectii nesanatoase:

Oamenii superiori au dreptul sa ii raneasca pe cei care sunt inferiori.

Violenta fizica este o metoda acceptabila de a rezolva conflictele si de a se razbuna.

Este in regula ca parintii sa dea in copii.

Parintii pot face orice doresc, chiar daca nu este rezonabil sau este vatamator. Copiii trebuie sa faca orice spun parintii.

Daca te-am lovit pentru ca "Te iubesc" atunci lovitul este acceptabil in relatii de iubire. Acesta este modul in care oamenii arata dragostea.

Pedepsele fizice nasc violenta. Toti oamenii abuzivi au fost martori la sau au trait abuzuri la un anumit moment in viata lor. S-ar putea sa nu le placa sa fie violenti, dar nu au invatat alte modalitati de a se exprima sau de a rezolva conflicte.

Vestea buna este ca nu toti copiii abuzati devin adulti abuzivi atunci cand cresc. Ei au liberul arbitru si pot face o alegere constienta de a rupe ciclul pedeapsa/abuz si de a invata abilitati mai sanatoase.

Pedepsele scad stima de sine. Pedepsele dor. Este dificil pentru copii sa inteleaga cum cineva care ii raneste ar putea sa ii si iubeasca. Copiii pedepsiti incep sa se vada ca fiind neiubiti sau de neiubit. Ei cred ca sunt fara valoare pentru ca li s-a spus ca sunt oameni rai.

Cicatricile emotionale pot dura o viata intreaga. Oamenii nu au nevoie de rani fizice pentru a se simti abuzati. Multi adulti isi pot aduce aminte cum se simteau atunci cand erau pedepsiti atunci cand erau copii. Ascultarea lor se datora fricii, nu respectului dobandit in urma "invatarii lectiei".

Daca ii intrebi de ce au fost pedepsiti, majoritatea nu isi pot aduce aminte ce au facut gresit, doar modul in care s-au simtiti legat de pedeapsa si de cel care a administrat-o.

Disciplina, in locul pedepsei

Credinta de baza a disciplinei este ca cei mici pot invata din greselile lor fara a adauga suferinta in plus. De fapt, cu cat invata cineva mai mult, cu atat sufera mai putin.

Suferinta traita de copii in cadrul disciplinei este de obicei rezultatul normal a ceea ce au facut. Atunci cand altcineva cauzeaza suferinta aditionala, disciplina este transformata intr-o pedeapsa nesanatoasa, nefolositoare.

Cuvantul "disciplina" vine de la cuvantul grecesc "disciple". Disciplii urmeaza un lider care ii ghideaza. Deci, rolul parintelui in disciplina este acela al unui profesor si lider, nu al unui controlor. Concentrarea este asupra solutiilor si lectiilor, nu a impunerii consecintelor. Disciplina invata cateva lectii importante:

Comportamentul este o optiune. Fiecare actiune are un efect, pozitiv sau negativ. (Aceasta este o lege universala a naturii!) De aceea, alegerile comportamentale ale copiilor determina daca ei vor resimti rezultate pozitive sau negative.

Atunci cand copiii aleg un comportament iresponsabil si acesta nu le recompenseaza scopurile, ei nu vad niciun scop in a continua sa se comporte intr-un mod negativ. Daca le aratam modalitati pozitive de a-si atinge scopurile, ei vor alege in mod natural acest comportament mai eficient. Alegerile comportamentale slabe sunt greseli care ofera oportunitati de a invata un comportament mai bun.

Copiii sunt responsabili pentru controlul propriului comportament. Parintii sunt responsabili pentru tragerea la raspundere a copiilor pentru alegerile lor comportamentale si pentru a ii ajuta sa vada lectiile din fiecare greseala.

Prin pedeapsa, parintii le fac ceva copiilor. Atunci cand incearca sa copleseasca sau sa controleze copiii, parintii decid disciplina in locul lor. Daca parintii folosesc aceste solutii rapide in locul predarii pe termen lung, copiii rateaza oportunitati de a invata auto-disciplina. In mod ideal, dorim sa implicam copiii si sa planificam disciplina impreuna cu ei. Doar atunci vor intelege copiii pe deplin ca detin sub controlul lor comportamentul lor (si rezultatele acestuia).

Despre cum se aplica metodele de disciplina, care sa va pastreze autoritatea in fata copilului si sa nu stirbiti nici increderea lui de sine, intr-un episod urmator

Urania Cremene

Primul expert in parenting din Romania

sursa: Jody Johnston Pawel, Parent's Toolshop