Să fie vară, fetelor!

A venit vara. Şi împreună cu ea, toate schimbările pentru care nu suntem niciodată pregătite, dar pe care sfârşim prin a le accepta de la sine, că doar o dată e vara-n an şi parcă totuşi ne place de ea...

Vara femeilor este un subiect deosebit şi pe alocuri sensibil. Pentru că vara este despre rochii, sandale, plajă, petreceri în aer liber şi toate nebuniile care, dincolo de bucuria momentului, impun pregătiri neştiute, eforturi ascunse, totul pentru a obţine efectul scontat, cam ca cel al machiajului natural, în care pare că nu ai făcut mare lucru, când de fapt orele s-au scurs pentru a obţine această relaxată imagine generală.

Pe astfel de premise, vara devine stresantă, împărţindu-se între programări la cosmetică, manichiură, pedichiură şi alte dichisuri. Devine costisitoare, pentru că toate procedurile de mai sus şi multe altele nenumite costă destul şi se tot succed ameţitor pentru a păstra aparenţele cât mai proaspete şi mai convingătoare.

Facebook-ul, Instragramul, revistele şi podcasturile vor abunda de sfaturi de înfrumuseţare, unele cât mai tehnologizate, altele cât mai naturale, toate promiţând schimbări la faţă (şi nu numai) spectaculoase. Ori te duci la criolipoliză, ori îţi faci un amestec de fulgi de ovăz, iaurt, ulei de masline şi mai ştiu eu ce care să îţi facă tenul să radieze şi încrederea în tine să o ia complet razna pe câmpii. Poţi şi ar trebui să faci tot ceea ce îţi propui, atâta timp cât îţi doreşti cu adevărat rezultatele. Tu, personal, fără urmă de dubiu şi preget, nu varianta ta socială, care caută aprobare şi admiraţie pentru a se valida. Sunt bune şi dietele de detoxifiere, şi sesiunile de spinning, şi toate celelalte metode care te ajută să te simţi bine în pielea ta. Sunt bune toate artificiile care fac mult cu puţin, cum ar fi bijuterii copacul vieţii, spre exemplu, îţi dă o energie nouă prin conexiunea cu ceea ce este cu adevărat important, sau parfumuri- esenţele dulci, din sectorul gurmand, produc serotonină în creier şi îţi dau o stare de bine. Importantă e practic concluzia, ce rămâne când tragi linie tu cu tine, fără vreo sursă de presiune exterioară.

Au existat în istorie curente care îndemnau femeile să se accepte în varianta lor complet neajustată, fin delimitată de un soi de delăsare pe care nimeni nu ar fi vrut să o îmbrăţişeze voluntar pentru că gena cochetăriei nu este niciodată recesivă, poate doar latentă. Curentele au dispărut pe nesimţite, aşa cum apăruseră de altfel, şi femeile au rămas cu câteva responsabilităţi asumate la modul general, cărora vremurile, oamenii şi aşa –zisele trenduri le-au tot adăugat ceva. Modelele de frumuseţe şi reperele estetice au cunoscut varii transformări şi cel mai probabil vor continua să sufere schimbări dictate de lumea în care trăim, însă importantă este raportarea la ele. Sensul lor de repere a degenerat până au devenit resursă obligatorie de aliniere, faţă de care nu sunt permise divagări sau soluţii de compromis. Nu o să te ia pe sus Poliţia Modei, însă bullying-ul, fie el live sau virtual, a devenit un real pericol, maximizat de vârsta victimelor, care în anumite etape sunt mai vulnerabile decât în altele, şi de structura personalităţii acestora.

Vara, ca şi standardele după care judecăm frumuseţea, ar trebui să fie o sursă de inspiraţie şi de admiraţie. Iar asta am cam uitat, în goana după adunat păreri de bine de la oameni de care nu ne prea pasă cu adevărat. Nu ştiu dacă mai ţineţi minte sentimentul acela de eliberare completă al ultimei zile de şcoală. Când vara părea infinită, când totul era posibil, când lumea aproape tăcea mâlc, pentru că urma să fie cucerită. Nu am întâlnit niciun adult care să mai trăiască senzaţia asta autentic vreodată. Şi nu, nu e din cauză că vacanţele de vară nu mai durează 3 luni, deşi se poate totuşi ca asta să contribuie niţel. E din cauză că sistemul nostru de valori nu doar că e altul, dar e viciat de-a dreptul, fiindcă am omis să mai trăim personal şi am ajuns la măştile vieţii adulte, care sufocă, împovărează şi uneori ajung să fie mai reale decât ceea ce acoperă.

Ce-i de făcut?

Să refacem vara copilăriei nu ne va ieşi oricât ne-am strădui, este o diferenţă organică între noi, cei de atunci, şi noi, cei de acum. Aşadar, este timpul altor veri, frumoase prin ele însele, nostalgice în oareşice limite, altfel, demne de noi amintiri.

Reţeta verii perfecte este la fel de specială ca omul care o trăieşte, laitmotivul fiind să îi adaugi ceea ce te bucură pe tine, cu stropul în zilele de muncă asiduă la birou, cu toptanul în zilele de concediu, astfel încât septembrie să te prindă revigorată, plină, zâmbind.

Dacă reţeta standard nu există, avem însă câteva ingrediente care şi-au dovedit deja eficienţa pe scară largă şi care te aşteaptă indiferent cine şi unde eşti. Lor le poţi adăuga tot ceea ce te deconecteză, te animă, te bucură. There is no wrong choice, don’t worry!

Avem pentru tine câte puţin din toate, ca, încercând, să vezi ce ţi se potriveşte. Am pus aici cărţile şi filmele noastre preferate, niste gustări grozave care se fac cât ai clipi din ochi, locuri unde merită să mergi cât mai des, activităţi de bifat măcar o dată şi nelipsitele sfaturi de shopping pentru că, fără vreo exagerare, nu există om care să nu aibă o maximă satisfacţie cumpărându-şi ceva. Am căutat să facem lucrurile personale, aşa că sperăm să te surprindem... Pentru că vara asta, ca de fapt orice alt anotimp, e făcută nu ca să trăieşti tu pentru ea, ci ca să o faci să trăiască prin tine.

Cărţi de vară

O specie aparte a literaturii, cărţile de vară sunt percepute de obicei drept lecturi uşurele, cu care să poţi moţăi în hamac. Pentru noi sunt însă paginile care te schimbă, uneori reconfortante, alteori zdruncinătoare de-a dreptul, mereu menite să îţi demonstreze că viaţa se trăieşte la persoana întâi.

Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini

O carte despre două femei puternice, pe care soarta le face prietene în ciuda tuturor opreliştilor şi chiar în ciuda propriei lor voinţe. O carte care se citeşte cu multe şerveţele prin preajmă, care se trăieşte visceral, pentru că este despre o lume care, pentru un european, este literalmente imposibil de înţeles sau acceptat. Afghanistanul în care femeile doar sunt, fără să conteze, are poveşti care, prin forţa lor, fac să pice în derizoriu discursurile motivatoare ale internetului. Despre iubire, toleranţă, drepturi şi încălcarea lor, despre copii, maternitate, pierderi şi rămăşiţe care, împreună, sunt o istorie la scară mică, menită să vorbească despre istoria cea mare. Având în vedere evenimentele recente din această ţară, cartea poate să te ajute nu doar să apreciezi mai mult ceea ce mulţi dintre noi consideră de la sine înţeles, ci şi să înţelegi luptele care, descrise eliptic de mass-media, nu îşi revelează motivele sau importanţa pe de-a-ntregul.

Oameni anxioşi de Fredrik Backman

O să râzi. E adevărat că printre lacrimi, dar o să râzi. Pentru că nimic nu este ceea ce pare în cartea asta. Personajele, excentrice la prima vedere, sunt atât de umane, atât de vulnerabile, atât de asemănătoare cu cititorul încât nimic nu mai pare exagerat. Dacă ţi-aş pune că ostaticii, fără vreo urmă de sindrom Stockholm, îşi vor înţelege atacatorul? Dacă ţi-aş spune că va face asta până şi un iepure uriaş care numai personajul pozitiv nu trebuia să fie? Parcă ai vrea să o răsfoieşti un pic, nu-i aşa? Dacă subiectul sănătăţii mentale este unul de care ne cam ascundem, cartea de faţă funcţionează ca o oglindă în această privinţă, personajele ei nu sunt exemplare, ci umane, iar felul cum îşi gestionează emoţiile şi tensiunile, departe de a fi ideal, este unul pe care îl putem înţelege cu uşurinţă. Nu, nu este o carte despre anxietăţi, decât poate doar în măsura în care te ajută să ţi le recunoşti şi să ţi le accepţi văzându-le la alţii.

Îndoiala de Ashley Audrain

Garantat nu ai mai citit nimic de felul acesta. Perspectiva din care este scrisă este inedită şi, dacă ai şti că e un fel de roman epistolar din cauza ei, probabil ca ai fi mai puţin tentată să o citeşti. Dacă ai afla că nici dialoguri prea multe nu are, lucrurile ar fi aproape compromise, însă zău, această carte se citeşte pe nerăsuflate, cu strângeri de inimă şi încleştări de pumni. Este o viziune asupra maternităţii atât de diferită, încât te face pe alocuri să scrâşneşti din dinţi, este alertă, plină de răsturnări de situaţie şi pune sub semnul întrebării o grămadă de mituri despre părinţi, copii şi legătura dintre ei.

Filme

Am pomenit şi de ele şi nu din întâmplare. Vara poate să însemne şi un laptop scos în grădină, ca să faci binging la aer curat. Sau, de ce nu, chiar la piscină. Mai ales dacă te uiţi la:

Scara – serialul de ficţiune de pe HBO Max

Se poate să îi ştii deja protagoniştii, pe Colin Firth şi Toni Collette, dar sigur nu din posturile zugrăvite în serial. Bazată pe fapte reale, miniseria este despre moartea tragică, bizară şi aproape misterioasă a unei soţii devotate, de care ajunge să fie acuzat chiar soţul. Dincolo de încercarea de a afla cum s-au întâmplat lucrurile, serialul este o dramă de familie, în care poveştile personale se întrezăresc rând pe rând, în care descoperirile nu sunt doar din seria dovezilor din sala de judecată, în timp ce semnele de întrebare stăruie peste tot. Mai puţin despre sistemul judiciar din SUA şi mai mult despre impactul său indirect, episoadele se parcurg fără să îţi dai seama, cu o oarecare dependenţă.

Scara – documentarul de pe Netflix

Deşi pare cumva redundant, e de văzut şi documentarul. În funcţie de ordinea în care le vezi, vei descoperi lucruri noi, deşi reperele majore sunt aceleaşi. Cele două oferă o juxtapunere foarte interesantă între realitate şi ficţiunea inspirată din ea şi prilejuieşte nişte evaluări şi nişte lecţii de viaţă şi de psihologie pe care nu le-ai întrezări în mod normal în industria cinematografică. Filmat pe parcursul multor ani, chiar cu protagoniştii reali şi destul de necenzurat ca montaj, documentarul vorbeşte mult despre oameni, aşa cum sunt ei cu adevărat, dincolo de imaginea percepută de ceilalţi, indiferent de ce parte a baricadei se situează.

Ratched

O miniserie al cărei sezon secund încă se lasă aşteptat, cu un scenariu inteligent şi un personaj feminin care, deşi pe alocuri detestabil, fascinează şi demonstrează resursele inepuizabile ale feminităţii în cele mai suprinzătoare circumstanţe. Este un film despre seducţie, nu în sensul propriu, ci la nivel de fascinaţie pentru cineva care găseşte mereu alte şi alte resorturi pentru a depăşi obstacolele şi a-şi atinge scopurile. Lansat deja de ceva vreme, a trecut aproape neobservat pe nedrept, deşi îşi merită locul cu prisosinţă în lista ta.

Gustări estivale

Ca să te uiţi la seriale mai cu spor, îţi trebuie nişte variante văratice de gustări, care să bifeze în acelaşi timp şi la capitolul nutriţie şi siluetă.

Guacamole

3 avocado ready to eat, 2 rosii de mărime medie, o ceapă roşie, 4 caţei de usturoi, zeama de la o jumatate de lămâie, sare şi piper după gust, atât îţi trebuie. Cei 3 avocado se taie pe jumătate pe lungime, li se scoate sâmburele, li se scobeşte miezul cu o lingură, se stropeşte cu zeama de lămâie şi se pasează bine cu o furculiţă. Roşiilor li se scoate partea cu seminţe, iar pulpa se toaca mărunt ca pentru bruschete. Ceapa se taie cât mai mic posibil, căţeii de usturoi se zdrobesc şi se amestecă apoi toate la un loc, după ce au fost asezonate bine. Preparatul se poate păstra pentru 2 zile la frigider, în recipient de sticlă cu capac. Merge bine cu nachos (din cei fără arome, simpli, cu sare), cu pâine prajită sau chiar şi cu nişte cartofi noi înăbuşiţi la ceaun.

Salată cu căpşuni şi brânză

150 gr frunze verzi (poti pune ce îţi place, de la rucola până la lollo rosso, lăptucă, ş.a.m.d.), 100 g căpşuni, 20 g brânză de capră cremoasă, 2 linguri de ulei de măsline, oţet balsamic, sare şi piper după gust. Se spală frunzele, se usucă, se aşează într-un bol. Se adaugă căpşunile tăiate în sferturi, brânza sfărmată cu o furculiţă, iar din uleiul de măsline, oţetul balsamic şi condimentele se face un dressing care se toarnă peste întregul amestec, astfel încât să fie distribuit cât mai uniform. Se serveşte preferabil cu foccacia.

Piersici la grătar cu mascarpone

Merităm şi gustări dulci, nu? Mai ales din cele nevinovate. Pentru cea de faţă ne trebuie 6 piersici coapte, dar ferme, 250g de mascarpone, coaja de la o lămâie netratată, o linguriţă de zahăr vanilat, 2 linguri de miere cât mai parfumată. Piersicile se spală, se taie pe jumătate şi se pun pentru 7-8 minute pe gratarul încins, cu tăietura în jos. Între timp se amestecă mascarponele cu coaja de lămâie şi zahărul vanilat. Când sunt gata piersicile, se umplu cu cremă, peste care se picură miere din abundenţă.

Locuri de tihnă

Ne vom referi la Bucureşti, având convingerea că fiecare oraş are comorile lui ascunse. Greu de ales între atâtea grădini departe de ochii lumii, dar am reuşit totuşi să ne oprim, cu greu, la 3.

Sera Eden, pentru că orice femeie e „o floare, e un crin, e parfumul cel mai fin.” Dincolo de faptul că te vei lăfăi la soare în voie, oamenii de aici au şi tot felul de bunătăţi de băut şi de mâncat, astfel încât să nu te dai dusă din zori şi până-n seară.

Punem pe listă un loc unde nu prea ai cum zăbovi, din cauza dimensiunilor reduse, însă căruia trebuie neapărat să îi treci pragul – Dolci Conni, unde îngheţată devine un fel de desert artistic, bun pentru toate vârstele. Copiii au aici sortimente fără zahăr, iar adulţilor li se strecoară în preparatele minunate nişte alcool, pentru că deh, viaţa e grea şi îngheţata o poate face cât de cât suportabilă, mai ales dacă e de cafea cu disaronno sau de grapefruit cu aperol.

Pentru a-ţi ostoi pofta de rustic, fiindcă ştim toţi că doamnele au şi aplecări de acest gen, dă o tură pe la La Copac, ca să te întorci în timp, şi datorită meniului, şi locaţiei deopotrivă. Fiindcă după hipstereală, merge mereu şi ceva autentic, cum sunt cartofii mănăstireşti printre acorduri de muzică de petrecere, la umbra unui arbore care a văzut multe şi nu spune nimic.

De făcut solo sau cu cineva secret

Picnic nocturn. Pentru că vara ziua poate fi un chin şi doar noaptea-i cu răcoare, înarmează-te cu ceva spray antiinsecte, ia cu tine o pătură, ceva de ronţăit, ceva de băut şi o dispoziţie romantico-jucăuşă şi mergeţi la picnic. Lejer, de vară. În parc sau în propria grădină, numai picnic să fie.

Ia un cartier la pas. Fă-ţi timp să admiri clădirile, rămâi la masă prin vreun bistro de care ştiu doar cei de-ai locului, fă poze, imaginează-ţi poveşti. Dacă nu te simti prea inspirată de una singură, mergi pe varianta unui tur pietonal ghidat, cum sunt cele organizate pentru turişti sau caută un treasure hunt. Aşa vei avea ocazia să descoperi un oraş în care locuieşti de mult, şi care încă mai are atâtea de oferit.

Chiul în mijlocul săptămânii de lucru. Da, te îndemnăm să îţi îmbrăţişezi latura rebelă, să call in sick şi să faci fix ce vrei, cu zero mustrări de conştiinţă. Nu, nu faci curat, ci mergi la masaj. Nu, nu sortezi hainele de donat, ci îţi comanzi toate lucrurile alea pe care le tot adaugi şi le ştergi din coş. Dacă-i bal, bal să fie, go wild!

Cumpărături

Pentru că nu există zi suficient de mohorâtă încât să nu poată fi luminată când îţi iei ceva frumos. Dacă te-a cucerit shoppingul online şi vrei bijuterii cercei lungi de asortat la o ţinută elegantă, inele care merg de minune la rochiţele de vară sau pur şi simplu un accesoriu cu adevărat original ca aspect, intră pe www.ilisio.ro şi fă-ţi de cap.

Dacă eşti genul care trebuie să vadă, să pipăie, să probeze, ce zici de experienţa unui yard sale? Există multe variante de târguri în care exponate fermecătoare îşi caută un alt om al lor, unde preţurile sunt accesibile şi obiectele vestimentare vin la pachet cu istoriile lor. Cam fiecare weekend programează câte o astfel de întâlnire cu aer vintage, trebuie doar să te străduieşti un pic să afli unde.

Cine a zis că poţi cumpăra doar lucruri pentru tine? Uită-te în jurul tău şi vezi ce te-ar face să te bucuri de vară în casa sau în curtea ta? Fă cumpărături pentru locul tău, fă-l refugiu şi răsfăţ. Un hamac merge de minune şi pe balcon, nu e necesară o întreaga grădină pentru el. Fă rai din ce ai...

Vara, aşa cum ar trebui ea să fie, poate fi practic cea mai cea din paleta de pietre semipreţioase a anotimpurilor. Dacă o faci să fie aşa, bineînţeles. Şi fii fără grijă, avem sfaturi şi pentru restul anului, ca să vezi ce dar primeşti în fiecare zi.