Saptamana de lucru de patru zile: Vis sau realitate, in Romania?

In tarile dezvoltate conceptul de saptamana de lucru de patru zile nu mai este de mult o noutate, si chiar si in Romania un antreprenor a propus acest sistem pentru angajatii lui.

Din perspectiva psihologica, dar si a randamentului muncii, saptamana de lucru redusa poate reprezenta un imens beneficiu.

Insa, inainte de orice, trebuie sa ne gandim la cat de mult este pregatit top managementul din Romania sa implementeze un astfel de program.

Pentru ca, din pacate, din multe perspective suntem considerati inca o tara de mana a treia, in care oamenii trebuie sa munceasca foarte mult, pentru ca altfel nu au randament. Pe ce se bazeaza aceasta concluzie? Din nefericire, pe nimic.

Nu exista nici un studiu obiectiv al departamentului de HR, care sa releve daca este sau nu benefic sa se implementeze un program de lucru redus.

Inca mergem in virtutea inertiei. Se fac training-uri cu nume extravagante lipsite de impact psihologic, dar extrem de utile pentru cei din HR.

Dar si pentru companiile partenere ce vin sa vorbeasca mult, despre nimic, scopul ramanand acela de a cheltui bugetul alocat.

Ce ar trebui sa facem pentru a avea acest program in Romania?

In primul rand, trebuie sa incercam sa concepem un studiu dar si un plan de implementare ulterior.

Din perspectiva psihologica, angajatul munceste mult mai bine si mai productiv daca ii este respectat programul dar si viata sociala.

Aici companiile au gresit enorm, "spaland creierele" angajatilor, facand-i dependenti de munca, inundandu-le mintea si viata.

De ce au procedat asa? In primii ani de dupa revolutie, pentru ca ne considerau in lumea a treia. Mai apoi, pentru ca asa s-au obisnuit.

Asa am ajuns sa avem oameni care muncesc 24/24, ce nu mai au timp de propria familie, de copii, de prieteni, de viata sociala, de hobby-uri.

Sunt pline barurile dupa ora 18.00 de oameni ce isi descarca frustrarile in sticlele de alcool, in timp ce familia de acasa este lipsita de orice forma de implicare si afectiune.

Asa ajungem sa cretem copii ce nu au parte de afectiunea parintilor. Pe deoparte. Iar pe de alta, avem parintii ce sufera de tulburare de bipolara sau depresie, ce isi sufoca odraslele cu afectiunea lor. Pentru ca au senzatia ca nu fac niciodata ce si cat trebuie pentru propriul copil.

Deci, pentru a avea satamana de lucru de 4 zile, avem nevoie de un studiu facut de o comisie de specialisti, eventual platiti de stat, pentru ca, ulterior sa poata fi impus la nivel politic.

Daca ne asteptam la companii sa faca acest pas, eu cred ca mai avem de asteptat macar 100 de ani, pentru ca nu au nici un interes, dar nici specialisti care sa le propuna acest lucru.

Va dau un exemplu. Am o companie de training, pe care am fondat-o tocmai pentru a veni in ajutorul oamenilor din companii.

In momentul in care merg sa fac o oferta unei companii, sunt intrebat cat costa, cat dureaza si ce teme abordez. Le spun ca abordez toate temele cu adevarat importante din perspectiva psihoterapeutului cu experienta.

Costul este relativ. Marea problema vine cand sunt intrebat cat dureaza de exemplu, cursul: "Managementul stresului"?

Le spun ca poate dura intre 6 luni si doi ani... Iar asta ii surprinde, pur si simplu, pentru ca sunt obisnuiti cu training-uri venite din afara, ce tin un weekend. Atunci le spun diferenta intre training si scolarizare.

Scolarizarea poate fi facuta intr-un weekend, dar este inutila pentru angajat. Ramane cu 5% din informatii (asa arata studiile!) pe care habar nu au, ulterior, cum sa le aplice.

Training-ul trebuie sa dezvolte abilitati. Credeti oare, ca abilitatea de a manageria stresul poate fi invatata in 200 de ore curs? Niciodata. Un comportament gresit, pentru a fi schimbat cu un comportament bun, dureaza minim 6 luni de exercitii (asa arata studiile!).

Deci, din perspectiva psihologica facem lucrurile pe dos pentru ca asa ne-am obisnuit, si, in lipsa interventiei unei autoritati statale, vom ramane in aceeasi plasa.

Pot companiile sa ajunga la concluzia ca saptamana de 4 zile le poate fi utila?

Da. Dar doar in teorie. In practica, este foarte putin probabil. Pentru ca, atata timp cat vom avea manageri ce fac cursuri de leadership (un alt curs inutil) fara sa inteleaga rostul lui, fara putinta psihologica de a aplica ceva, nu vor intelege niciodata ce inseamna cu adevarat dezvoltarea personala.

In calitate de psihoterapeut va spun ca leadership-ul este o calitate innascuta, pentru a o capata este nevoie de luni de lucru, fara a putea garanta rezultatele.

Avem nevoie de manageri care sa inteleaga ca este important rezultatul muncii, nu cat sta angajatul la birou.

De asemenea trebuie sa inteleaga si lumea angajatului (familie, prieteni, activitati sociale, hobby-uri) si importanta acesteia.

Doar un angajat echilibrat, din perspectiva personala, poate fi un angajat foarte productiv.

O mica concluzie: un angajat trebuie sa se simta apreciat. Si aprecierea vine atunci cand ii intelegi viata de familie, viata sociala si viata profesionala. Fara un echilibru intre acestea, nu putem vorbi de un angajat productiv. Dar nici de un manager ce stie cu adevarat sa managerieze resursele de personal. Iar pentru a avea o schimbare atat de mare, avem nevoie de interventia statului.

"Daca aruncam o privire asupra istoriei, ne convingem ca faptele oamenilor, isi au originea in: nevoile, pasiunile, caracterele si talentele lor. Doar aceste nevoi, pasiuni si interese pot constitui izvorul actiunilor lor".

Psihoterapeut & Coach Constantin Cornea

www.psievolution.ro

www.psihologconstantincornea.ro