Italia, veriga slaba din UE. Premierul Renzi, prins intre Merkel si criza economica din tara

Sambata, 17 Septembrie 2016, ora 15:59
4371 citiri
Italia, veriga slaba din UE. Premierul Renzi, prins intre Merkel si criza economica din tara

La sfarsitul lunii august, liderii Frantei, Germaniei si Italiei s-au intalnit pe un portavion italian sub pretextul unor discutii aspecte legate de iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana.

Gestul s-a vrut in acelasi timp o demonstratie de forta, dar si un mod de rezolva rapid criza politico-economica care ameninta Italia, sustine analistul George Friedman, intr-un articol publicat in revista Forbes.

Italia, noua sperietoare europeana

Locul intalnirii a fost unul neobisnuit, dar evenimentele recente, cum ar fi criticile tot mai acide ale Washingtonului referitoare la contributia financiara a partenerilor europeni din NATO, precum si pierderea unui aliat cu o capacitate militara remarcabila, precum Marea Britanie, poate justifica alegerea terenului in acest caz.

Dincolo de incercarea celor trei lideri europeni de a demonstra ca Europei i-au ramas inca resurse defensive importante se intrevede o problema mult mai mare reprezentata de posibila ascensiune a fortelor nationaliste la carma Italiei.

Renzi a debutat in politica europeana ca o tanara speranta venita din flancul sudic al Europei si a evitat la limita intrarea tarii in grupul statelor lovite drastic de criza datoriilor din zona euro: Spania, Grecia, Portugalia sau Irlanda.

Intre timp insa, acelasi personaj pare sa fi devenit un copil-problema al politicii europene, in contextul in care somajul chinuie intreaga tara, cresterea economica refuza sa-si faca simtita prezenta, iar sistemul bancar al Italiei se poate prabusi rapid, cu rezonante apocaliptice pentru intreaga zona euro.

Intre 2008 si prezent, Italia pare sa fi ramas blocata undeva intre recesiune si stagnare economica, iar situatia se dovedeste o adevarata capcana politica pentru seful guvernului de la Roma.

Cerinta lui Renzi de a se face o exceptie de la regula pactului de stabilitate din UE, acela care plafoneaza deficitul bugetar al statelor membre la 3% din PIB, pare rezonabila atata vreme cat Franta a intrat in cel de-al patrulea an in care ignora cu nonsalanta regula UE, iar Spania si Portugalia au beneficiat si ele de clementa partenerilor europeni.

La mana lui Merkel

Din nefericire pentru Matteo Renzi, solicitarea sa trebuie sa obtina mai intai girul Angelei Merkel, pana acum Berlinul apasand puternic pedala austeritatii ori de cate ori s-a discutat problema reluarii cheltuielilor bugetare in statele membre UE.

Abia de ceva vreme cancelarul Germaniei si-a indulcit tonul in aceasta privinta mentionand enigmatic ca "pactul de stabilitate presupune si un grad ridicat de flexibilitate, iar noi vrem sa-l aplicam in mod inteligent".

In acest caz insa, nimic nu ofera certitudinea ca flexibilitatea de care vorbeste Merkel poate fi aplicata si in cazul Italiei.

Pe de o parte, promisiunile facute de Renzi in privinta reformelor structurale si a reducerii deficitului anunta in mod evident un nou val de austeritate in Italia.

Pe de alta, presedintele francez Francois Hollande nu s-a putut abtine sa nu mentioneze ca divortul de Marea Britanie necesita un raspuns ferm din partea tuturor tarilor europene, iar aceasta ar putea ridica mingea la fileu pentru oficialii de la Berlin, mereu pregatiti sa solicite partenerilor din UE sa stranga cureaua cu inca o gaura sau doua.

Un joc riscant

Singura cale prin care Renzi si-ar putea salva cariera politica, blocand in acelasi timp pericolul nationalist-extremist de pe scena italiana, il reprezinta acceptarea conditiilor impuse de Merkel, cerand in schimb acordarea unor exceptii in cazul tarii sale, fapt care i-ar putea crea o imagine de negociator dur in ochii alegatorilor italieni.

Insa, chiar si asa, bugetul pe care va trebui sa isi joace Matteo Renzi cartea sa politica va fi unul usturator pentru multi italieni, iar acest lucru urmeaza sa se clarifica in mai putin de o luna.

Cu certitudine, ideea unei austeritati si mai apasatoare va genera discutii privind o eventuala iesire a Italiei din Uniune, dupa model Brexit.

Un argument pentru a ramane in cadrul UE ar fi ca Italia nu o va duce automat mai bine dupa divortul de Europa. Un motiv pentru a cauta usa de iesire din UE cat mai rapid ar fi ca populatia nu o va duce oricum nici mai rau decat in prezent.

Dupa opt ani de criza in Europa un lucru a devenit clar: nimeni nu poate astepta minuni care sa se petreaca in doar cateva saptamani, iar aceasta anemie economica ar putea deveni permanenta.

Daca cei trei lideri europeni au vrut ca momentul intalnirii lor pe puntea portavionului sa redea imaginea unitatii blocului continental in fata pericolului Brexit, populatia Italiei s-ar putea sa fi vazut in nava militara doar un vas european pe cale sa se scufunde, comenteaza Friedman.

#pericol Brexit UE, #deficit bugetar Italia, #politica austeritate UE , #Deficitul bugetar