Fibrilatia atriala, cea mai frecventa aritmie. Cum recunosti simptomele

Joi, 26 Septembrie 2019, ora 17:01
2886 citiri
Fibrilatia atriala, cea mai frecventa aritmie. Cum recunosti simptomele
Foto: unsplash.com

Fibrilatia atriala este o tulburare a ritmului cardiac (aritmie), care se manifesta prin batai neregulate, haotice ale inimii. Aceasta este o afectiune des intalnita si este asociata cu un risc ridicat de accident vascular cerebral, insuficienta cardiaca, cu scaderea calitatii vietii si cu cresterea mortalitatii.

Fibrilatia atriala poate fi de mai multe tipuri: fibrilatie atriala paroxistica, persistenta sau permanenta.

Fibrilatia atriala paroxistica este caracterizata de episoade care dureaza 24-48 de ore. Cea persistenta se extinde pe o perioada mai mare de 7 zile si necesita tratament medicamentos sau prin socuri electrice. Fibrilatia atriala permanenta dureaza mai mult de un an, caz in care nu se mai poate ajunge la un ritm cardiac normal.

Cauzele si simptomele fibrilatiei atriale

Fibrilatia atriala apare dupa ce functia electrica a inimii a fost afectata. Riscul aparitiei acestei afectiuni creste odata cu imbatranirea, dupa ce a fost atinsa varsta de 50 de ani.

Printre cauzele acestei afectiuni se numara:

● Consumul excesiv sau consumul cronic de alcool

● Embolia pulmonara

● Hipertensiunea arteriala

● Pneumonia

● Insuficienta cardiaca

● Pericardita

● Operatii la nivelul inimii

● Infarctul miocardic acut

● Tireotoxicoza

● Boala valvulara

● Obezitatea

● Afectiuni congenitale ale inimii

● Apneea obstructiva

● Hipertiroidismul.

Uneori fibrilatia atriala poate fi asimptomatica, insa de obicei afectiunea se manifesta prin:

● Palpitatii - perceperea unor batai puternice si rapide ale inimii, presiune la nivelul pieptului

● Dispnee - dificultati de respiratie

● Oboseala

● Ameteala.

Metode de diagnostic

Fibrilatia atriala este diagnosticata de medicul cardiolog. Prezenta simptomelor fibrilatiei si bataile neregulate percepute de catre medic in timpul consultatiei cu stetoscopul il vor determina pe acesta sa ceara investigatii suplimentare:

Electrocardiograma (EKG sau ECG) presupune inregistrarea activitatii electrice a inimii cu ajutorul unor electrozi atasati de pielea pacientului. Acestia transmit impulsurile electrice de la nivelul inimii catre aparatul numit electrocardiograf. Acesta le converteste sub forma de unde pe monitorul aparatului si pe o hartie speciala, care sunt apoi interpretate de medic. Inregistrarea propriu-zisa a impulsurilor are loc pentru cateva secunde, in conditii de repaus.

Monitorul holter EKG este asemanator electrocardiografului. Acest dispozitiv are aceeasi functie ca si EKG-ul, insa monitorizeaza activitatea cardiaca timp de 24 de ore. In acest interval de timp, pacientul trebuie sa-si desfasoare activitatile obisnuite. Prin aceasta metoda, se pot identifica episoadele spontane de fibrilatie atriala.

Ecografia cardiaca utilizeaza un aparat cu ultrasunete, care este plimbat de-a lungul pieptului pacientului. Cu ajutorul acestui aparat, medicul poate verifica functia, dimensiunea si structura inimii.

Ecografia cardiaca transesofagiana presupune vizualizarea structurii cardiace prin introducerea in esofag a unui dispozitiv care utilizeaza ultrasunete. Investigatia permite inregistrarea unor imagini mai detaliate ale inimii si depistarea cheagurilor provocate de fibrilatie.

Tomografia computerizata (CT) asociaza razele X cu tehnologia computerizata pentru a reda imagini ale organelor interne.

RMN (rezonanta magnetica) utilizeaza campul magnetic pentru a obtine imagini ale organelor.

Tratamentul fibrilatiei atriale

Tratamentul medicamentos include administrarea de anticoagulante pentru a reduce riscului formarii de cheaguri si de accident vascular cerebral.

Tratamentele interventionale (rapide, non-chirurgicale, cu riscuri minime) utilizate sunt ablatia prin radiofrecventa a fibrilatiei atriale si inchiderea interventionala a auriculului stang.

Ablatia cu radiofrecventa utilizeaza unde radio care emit energie termica ce arde tesutul cardiac responsabil de tulburarile de ritm. Procedura se efectueaza prin introducerea unor catetere (tuburi subtiri) in artera femurala si ghidarea lor prin vasele de sange, pana la nivelul zonei afectate.

Inchiderea interventionala a auriculului stang presupune blocarea zonei inimii in care se acumuleaza cheaguri de sange. Prin artera femurala este introdus un tub, care este ghidat apoi prin vasele de sange.

Odata ajuns la nivelul auriculului stang (asemanator unui deget de manusa), este eliberat un dispozitiv (Watchman) care il blocheaza. Acesta ramane fixat in auricul si nu mai permite acumularea de sange. In acest mod, este prevenit accidentul vascular cerebral ischemic.

Inchiderea auriculului stang se poate efectua si prin metoda chirurgicala clasica, pe cord deschis, insa riscurile sunt mai mari.

In concluzie, fibrilatia atriala este o afectiune periculoasa, care trebuie depistata din timp si tratata corespunzator.

#fibrilatia atriala, #aritmie, #ritm cardiac , #Stiri Sanatate